Într-o seară tristă cu ploaie şi întuneric, mă aflam în pustiul unui sat, singur şi izolat de toţi, când m-am decis să merg la vecina mea, bătrâna Maria. Am găsit-o lângă focul din sobă. Şi m-am gândit că bătrânele satului au ştiut înaintea lui Gaston Bachelard că focul este o cale de cunoaştere a adevărului poate mai importantă decât raţiunea, în sensul că flăcările lui dezvoltă nişte imagini la fel de coerente, la fel de pertinente ca şi lanţurile lungi ale raţionamentelor deductive sau experimentale. După astfel de gânduri, mi-am adus aminte că, a doua zi, pe seară, aveam să participăm amândoi la aprinderea focului comunitar în cinstea Sfântului Dumitru. După ce a mai pus câteva lemne pe focul din sobă, bătrâna mi-a spus că s-a obişnuit să trăiască singură, dar duce dorul nopţilor de demult, când participa la clăcile organizate de săteni, ce se ţineau lanţ, din octombrie până în ianuarie, pentru depănuşat ştiuleţii de porumb. Vorbele femeii mi-au adus aminte de un alt îndrăgostit al obiceiurilor de demult. Este vorba de Dan Dumitru Ungureanu din Călineşti, satul Văleni, care, într-o seară, mi-a vorbit despre această sărbătoare cu multă emoţie. Omul nu este numai un dascăl care a pregătit zeci de generaţii de elevi, ci şi un izvor nesecat de folclor. De la el am aflat că aprinderea focurilor în cinstea Sfântului Dumitru are loc numai în Muscel.
Prin urmare, în seara următoare, împreună cu bătrâna Maria, am participat la aprinderea focului de Sfântul Dumitru. Trebuie să recunosc că toată manifestaţia aceasta prilejuită de „focurile sumedre” avea un aer de petrecere tradiţională, un aer de început de viaţă. Iar când focul a fost aprins, lumea a început să se adune de prin toate uliţele satului. Au venit şi câţiva politicieni de la oraş care vor participa la alegerile parlamentare din decembrie. Aceştia au început să împartă câte un pahar de ţuică la cei care se iveau în calea lor. Era ca la nuntă, când ginerele umblă cu plosca şi îi cinsteşte cu o gură de ţuică pe toţi cei pe care îi întâlneşte în cale. Bătrâna Maria nu a avut nicio observaţie faţă de ţăranii care primeau „câte o ţuică” de la politicieni. Ea mi-a spus că sătenii nu aveau impresia că-şi vând votul în felul acesta, pentru ei rachiul fiind un semn de atenţie, de simpatie – au fost „cinstiţi” sau „omeniţi” şi nimic mai mult. De aceea reuşesc să le câştige prietenia numai cei care mănâncă şi beau cu ei. Am mai aflat de la bătrână că Moise a întrebuinţat doar zece porunci pentru a fixa legea, dar a avut nevoie de o carte pentru a fixa sărbătorile, care au adus atâta farmec în viaţa socială. De altfel, fixarea legilor şi fixarea sărbătorilor sunt cele două procese creatoare de identitate pentru fiecare popor. Aceasta este diferenţa între un popor şi o populaţie.
Am încercat să-i împărtăşesc bătrânei sentimentul meu de revoltă în faţa spectacolului oferit de politicieni cu ţuica lor.
Dar aceasta nu înţelegea ce vreau să-i explic şi îmi spunea că vânzarea votului nu începe cu un pahar de ţuică, ci cu mulţi bani sau diverse bunuri, ajungându-se la excursii gratuite, scutirea de la plată a unor impozite şi multe asemenea servicii. A bea un pahar sau două de ţuică înseamnă a te cinsti şi nimic mai mult. Bătrâna îmi mai spunea că a bea o ţuică împreună este expresia unor sentimente de apropiere şi înţelegere între oameni. În timp ce ea îmi explica toate acestea, limbile de foc se înălţau ca nişte şerpi devoratori. Flăcările se strângeau sus, treceau de frunţile oamenilor, după care se pierdeau în depărtări crepusculare. Atraşi de atmosfera aceasta fierbinte ca vâlvătaia unui cuptor, oamenii se simţeau pasibili de toate transfigurările; se bucurau de sentimentul de fericire de care erau cuprinşi şi pe care focul îl reînnoia printr-un act continuu de creaţie şi emoţie. Apoi, participanţii au început jocul în jurul focului. În faţa acestui spectacol, bătrâna Maria a devenit mai înţelegătoare cu mine şi se bucura din suflet în faţa jocului consătenilor ei. Mai ales că, într-o stare de surescitare extatică, se sărea peste foc. De fapt, prin săritul acesta, îmi explică bătrâna, este exprimat sentimentul sacru al sărbătorii care pătrundea în fiecare dintre cei de faţă. Se sărea şi se mergea în jurul focului şi, de cele mai multe ori, mersul oamenilor era unul simbolic, pentru că ei sugerau beţia, fiind perioada de producere a ţuicii. De aceea, un străin, care se nimereşte la o astfel de sărbătoare, nu ar putea să-şi facă o idee corectă despre acest mers. El ar considera că toate acestea nu sunt altceva decât manifestările unor beţivani. Mai mult, lui i-ar scăpa primordialul camuflat al acestor focuri şi nu le-ar înţelege în contextul lor sacru, fiind reduse la un simplu moment de distracţie. De fapt, prin mersul acesta ciudat, era de părere bătrâna Maria, se are în vedere reducerea figurativă a calităţilor şi defectelor omului în raport cu focul: mila şi ura, bucuria şi tristeţea, iertarea şi răzbunarea etc. Mai mult, în jurul focului lui Sfântul Dumitru duşmăniile între oameni se suspendă. Iată de ce politicienii nu au fost întâmpinaţi cu huiduieli, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple după părerea mea, dar nu şi a bătrânei Maria.
Gheorghe SAVU
13 Comentarii
Doctorul
Frumos! Foarte fru.os.
Dora
Am participat aseară la focul Sfantului Dumitru, am împărţit dulciuri la copii, am vorbit cu batrâni, m-am încalzit la foc, a fost foarte frumos. Am retrait o clipa din copilarie.
Andrei
Numele personajului d-voastră duce gândul la Maica Domnului, cu com-pătimirile Ei, la Regina Maria, cu în-grijirile Ei.
Viki
Imi place ideea ca legile si sarbatorile ne dau identitate. Deci, nerespectarea legilor duce la nerespectarea identitatii. Da, asa este!
victor viorel
Multumesc pentru trezirea unor amintiri
victor viorel
Multumesc pentru trezirea unor amintiri
gheorghe pitesteanu
Buna ziua,
Din suflet va rog sa estompati dorinta de poezie romantica ,gasita in proza in multe din interpreterile traditiilor romanesti. Exista in arhivele Romaniei vechi un document care specifica clar,anterior anullui 1859, ca boierii care aveau vii in zona sudica a Muscelului ,au legiferat ca dupa curatarea livezilor si viilor (mai ales a celor nobile) sa se arda resturile vegetale numai la anumite raspantii,suprvegheate de taranii din zona pentru a preintampina incendiile.
Absolut toate detaliile privind modul in care se petrece/actioneaza in respectiva seara tin de evolutia societatii rurale si legatura cu Sfantul Dumitru este un pur reper temporal. Simultan ,in Europa epocii erau emise aceleasi prevederi care au fost luate ca model de primii investitori in viticultura din Regat,anume urmasi ai oltenilor Baldovinesti si neamul lor din Golesti.
Sumedru…..focuri Sumedre……Spendidul popor roman are clar vocatia de a percepe si a distorsiona la nivel fonetic cam tot ce auzea si nu vedea scris.
Alaturarea cu rea credinta a unor obiceiuri ancestrale,care chiar aveau greutatea data de Blaga (gandire magica si religie) -deci alaturarea fata de obiceiuri/traditii noi degenerate(anvelope arse,betii,batai neroade si comert mizer),este mai periculoasa decat plagiatele si doctoratele romanesti si nu aduce onoare celor care traiesc din false emotii si ganduri.
Nu mai vorbesc despre reporteri din TV importante care mint cu nonsalanta inculta si obtuza , specifica geambasilor de spirit si iubitorilor de prim plan….
Iertati indrazneala de a contrazice pe cineva si va rog sa cercetati in arhive .E o placere si netul va poate ghida dar nu baga in cap .
Deja ma doare sufletul cand stiu ce voi gasi in presa in peroada Sf. Valentin romanesc…
Elena Delia Dumitrica
Domnule comentator „gheorghe pitesteanu”, sunt convinsa de veridicitatea informatiilor oferite de d-voastra cu privire la dispozitiile boierilor din sudul Muscelului. Cred doar ca ati exagerat putin din punct de vedere uman, social. Eu, musceleanca fiind, stiu ca obiceiului acestui foc i-au fost „suprapuse” si unele practici neplacute, cu timpul (arsul anvelopelor, consumul exagerat de vin ,scandalurile etc.). Putem, totusi, sa vedem multele sale conotatii pozitive? De exemplu: modelul social (de agricultor si de iubitor al pamântului propriu, simtul proprietatii, sârguinta, speranta de viatā, ospitalitatea….etc.) . Cred ca aceste practici ajuta la conservarea traditiilor, prin urmare a indentitatii nu numai personale, ci si colective. Haideti sa ne amintim ca, in anii de comunism, oamenilor le era de multe ori interzis sa mearga la biserica sau sa se manifeste crestineste. Nu puteti nega, dupa exprimarea precisa si stilul destul de oratoric vad ca apartineti unei generatii care a cunoscut acele actiuni anticrestine. Sau ma insel ? Cum spuneam, cu atatea restrictii, poate ca românii crestini au comutat,oarecum, sarbatoarea Sf. Dumitru, au ocrotit-o, poate, in sinea lor, au sarbatorit-o intr-o maniera permisa de regim, camuflata, as spune. Eu am avut acest sentiment cand eram copilā si cand nu lipseam (fereasca Sfantul) de la acest FOC. Atunci erau complimentati toti Dumitrii (daca imi permiteti pluralul) si toate Dumitrele. Haideti sa vedem in acest foc un „catharsis” pentru plante, pentru ogoare, pentru oameni. Haideti sa vedem daca acest foc emana pozitivitate, ganduri bune , milostenie, speranta. Macar in contrast cu negativul din jurul nostru, din viata de zi cu zi.
Elena Delia Dumitrica
Domnule Savu, eram sigura ca va veti afla in preajma focului lui „Sumedru”; nu ma asteptam sa-i „pomeniti” intr-un context atat de frumos pe cei ce va sorb cuvintele… Nu sunteti un romantic, sunteti doar om. Ca putini altii.
Savu Gheorghe
Doamnă Elena Delia Dumitrică, ni se întâmplă uneori să ne întâlnim cu un om doar pentru o clipă, dar suficient să-ți dai seama că te afli cu el pe același culoar al sufletului. Această clipă a avut puterea să dizolve tot ce ne-a despărțit până atunci: un zid, o umbră…Deci, totul ar fi insuportabil dacă nu aș crede că pe această lume nu sunt oameni care să nu repete așteptările mele, speranțele mele, întrebările mele. Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase!
Puiu
NU poţi să simţi emoţia acestui editorial, decât dacă ai trăit-o cândva. UItându-mă la comentariile celor care astăzi sunt departe de casă, îmi dau seama că nu greşesc în afirmaţia mea. Îmi este foarte greu să găsesc cuvintele potrivite, atunci când vorbesc despre „focul lui Sumedru”, de teamă să nu produc o blasfemie. Da , focul lui Sumedru , eu aşa l-am pomenit. De focul lui Sumedru nici comuniştii nu s-au atins şi se făcea în văzul lor. Preotul paroh era nelipsit de la foc, ba venea şi cu alaiul format din familia sa, şi prietenii acestora. Ca şi astăzi, mulţi nu auzise de focul lui Sumedru. I-am invitat cu cel mai mare drag şi au participat. Unii dintre ei mi-au mărturisit, că nu au trăit clipe mai frumoase, şi parcă s-au SIMŢIT PURIFICAŢI DE VĂPAIA FLĂCĂRILOR ÎNALTE DE CÂŢIVA METRI. La foc se împart mere, pere, nuci ,covrigi, ţuică şi vin. Focul se făcea cu mărăcinii adunaţi de pe dealuri, iar oamenii nu beau pentru că erau beţivi, ci pentru faptul că nu puteau să refuze aşa uşor pe cei care îşi pomeneau morţii. Nu puteai să-l dezamăgeşti pe ţăranul care îşi testa truda lui, ascultând părerea celui care bea din vinul său , încă nelimpezit în această perioadă de octombrie. Cei care văd astăzi altfel,focul lui Sumedru, poate au dreptate, pentru că, parcă suntem blestemaţi să distrugem tot ce am avut bun!
gheorghe pitesteanu'
Buna ziua,
Sunt cititor si sincer admirator al Argesului si-i respect pe toti care concura la realizarea unei gazete de calitate ca aceasta. Nu agreez contrazicerile de aceea ma surprinde chiar faptul ca doresc sa dau replica intr-un domeniu care implica mult subiectivim,deci multiple perceptii si abordari.
Spusele domnului Savu au frumusetea lor care rezida in educatia si sensibilitatea dumnealui.Aici apare abordarea mea diferita….care rezida intr-o educatie inclinata catre ceva mai riguros si mai putin ,,probabil”.
Sunt muscelean get beget si strabunica mea ,nascuta in 1880 mi-a spus simplu multe adevaruri ciuntite azi de ”crestini” nepracticanti sau pur si simplu visatori.Fratele dansei a fost intelectual din guvernul din 1931 al lui N. Iorga,apreciat de acesta pentru munca umila si asidua de propasire a invatamantului muscelean si pentru activitatea monografista.Am trait in respectarea traditiilor populare autentice si am fost corectat la timp de oameni valorosi cand tindeam sa accept devierile de la autentic catre ….Dumnezeu stie cum sa mai numesc chestiile astea pe care le acceptati ca pe un dat.
.Aici imi da dreptate domnul Puiu cu blestemul national ….multi doresc sa-si aminteasca doar in orizontul reprospectiv pe care li-l permite varsta si educatia personala si trec senini si mandri pe langa evenimente si obiceiuri care chiar distrug ce am avut mai bun…….Asa au aparut martorii mincinosi ai romanilor si se inmultesc ….si culmea ca obliga si pe altii sa devina martori mincinosi ai propriei existente
Acum 50 de ani,cand ma duceam la focul lu” Sin’mitru(asa pronuntau satenii si parintele preot) totul era altfel : se pleca de la vecernie si tot ce se imparte,era binecuvantat de preot.
Copiii erau sfiosi si doar cei dracosi sareau peste focul aproape stins strigand mascari pentru care luau rapid palme peste cap….Era seara cand si oamenii de isprava se imbatau,acceptati cu intelegere de ai lor ,pentru ca tulburelul era inselator si ……Chiar am cunoscut frumosul si ma doare uratul de azi si modul in care i se dau scuze si i se nascocesc valente spirituale ,de multe ori elucubrante ……
..Am sentimentul cumplit pe care l-am trait in autobuzul 2 cand am atentionat o femeie ca e jefuita de tiganci si cei din jur asistau si cand tiganii m-au luat la pumni un intelept asistator mi-a zis cu mila ca o merit caci sunt prost ca ma bag in seama……
Andrei
În simbolistica focului sunt focurile lumilor terestră, intermediară şi cerească, adică focul obişnuit, trăsnetul şi soarele.
Focul corespunde culorii roşii, verii, inimii. Focul simbolizează pasiunile dar şi spiritul. Liturghia catolică a focului nou se celebrează în noaptea de Paşte.
Lumânăril aprinse la comuniune ăn ritualuri bisericeşti.sunt purtătoare ale luminii spirituale.
Deseori este simbolul sacru al vetrei casei, în prepararea hranei şi în topirea metalelor. În Roma antică, fecioarele vestale păzesc focul.
Dintre toate elementele (apă, aer, pământ), omul poate produce doar focul, el asemănându-se cu zeii.
Deseori focul este considerat un element masculin, în opoziţie cu apa, un element feminin.
Focul are şi semnificaţii negative, de foc al iadului, de pârjol nimicitor şi de distrugere prin focul ceresc al fulgerului, dar şi de foc vulcanic, din interiorul pământului. Etc.