Când drumul e înflorit, zicea Anatol France, nu întreba unde duce. Dar acest sfat e greu de respectat astăzi, pentru că florile căilor noastre sunt cele din „categoria răului”. De trei zile stau la un hotel ieftin din Mangalia şi nu am reuşit să leg o conversaţie cu cineva. Toată lumea se uită la televizor, pe internet sau butonează telefonul mobil. Încă nu am ajuns la acea maturitate a folosirii cum se cuvine a aparaturii electronice. Şi tare mi-e teamă ca „drumul nostru înflorit” ne va duce în sălile ospiciilor de alienaţi şi vom sfârşi pe scândurile reci ale spitalelor. La această concluzie am ajuns când mi-am dat seama că în actuala civilizaţie tehnologică totul se „re”-învie. Este reînviat Michael Jackson şi readus pe scenă. În faţa acestei holograme, fanii îl percep pe idolul lor ca şi cum ar fi viu; este vorba de o vrajă electronică. Imaginea starului american decedat seamănă cu imaginea primitivilor din trecut, care era atât de puternică şi colorată senzorial, încât putea fi asemănată cu halucinaţia. Iar când un primitiv îşi reamintea imaginea mamei sale defuncte, el vedea şi auzea spiritul ei. Aşa se întâmplă şi astăzi. Sau a început să se întâmple. Deci, a trăi vraja în mediul electronic devine posibil prin caracterul nemijlocit al imaginii, ca fiinţă-imagine. Iar aceste fiinţe-imagine trăiesc într-o realitate-imagine, care este un fel de ecran transparent, ca acele vitrine în care se înşiră zeci de televizoare, fiecare emiţând un alt program, cu alte imagini şi alte personaje, ce pot fi urmărite în acelaşi timp. Acest ecran este un fel de Olimp modern.

Imaginarul tehnologic nu are nevoie de o anumită tipologie umană, deci de o conştiinţă, pentru a exista; el este generat de vaste organisme colective, care ţes o adevărată pânză de imagini, inexorabil însuşite de cei care se trezesc învăluiţi în plasa lor. Este vorba de un sistem infernal, un lanţ de vrajă, care nu poate fi rupt. Deschizi calculatorul, intri pe Google, cazi în reverie, accepţi navigarea virtuală ca valoare supremă, cauţi pacea uitării de sine. Eşti alături de regi, împăraţi, preşedinţi, prim-miniştri, dar şi alături de ucigaşi, cerşetori, violatori etc. Neputincios în realitatea fizică, spiritul tău iconoclast se manifestă foarte activ în faţa calculatorului. Şi astfel, poţi să desfiinţezi cu două taste aşezăminte sociale, partide, lideri ai acestora, oameni obişnuiţi, realităţi întregi. Iar dacă aplici doar două imagini compromiţătoare pe fruntea adversarului tău, ai satisfacţia că tu, iconoclastul, ai provocat efectul distrugător. Onoarea acestuia s-a prăbuşit şi, pe astfel de ruini, poţi ridica trufaş alţi idoli. Te simţi ca un adevărat demiurg. În interiorul computerului s-au cristalizat veritabile religii seculare, putând deja să le vedem de foarte aproape eficacitatea terifiantă. Astăzi, viziunile noastre sunt exclusiv exterioare, fiind suspendate în neantul computerului şi, odată cu ele, ne suspendăm pe noi înşine.

Prin urmare, sub protecţia anonimatului, poţi crea adevărate lumi, cu care imaginaţia ta poate să se joace aşa cum doreşte.

În faţa calculatorului se poate spune astăzi orice, mai ales prostii şi impertinenţe. N-a rămas aproape nimic din realitatea fizică care să nu fie afectat de puterea acestei mentalităţi iconografice. Se insultă un om de valoare şi, în schimb, orice zgârie-brânză e declarat geniu; se insultă omul simplu şi, în schimb, oricine iscăleşte o frază fără gramatică e prezentat electronic drept intelectual de valoare. Nu e de mirare, deci, că pe aceeaşi adresă web un om de valoare e nimicit printr-o simplă apăsare de tastă, iar un nou venit în lumea facebook-ului sau a blogului e consacrat pentru viitor. Cel care ţi se adresează, urmărind, eventual, umilirea ta, are o identitate electronică. Mai mult, sub aceeaşi protecţie îţi demaşti adevăratele sentimente, îţi expui limitele, până la urmă, prostia. Răul din tine şi din familia ta îl împrăştii în jurul tău şi în lumea virtuală fără nicio mustrare de conştiinţă. Şi astfel, această lume începe să se suprapună pe lumea reală. Imaginaţia luxuriantă electronică stropeşte plantaţiile laborios cultivate de sute, chiar mii de ani, ale intelectului. Spiritul electronic stinge focul la care ar fi trebuit să se încălzească inima şi să aprindă fantezia. Dar acest spirit este nepăsător faţă de inimă, el reclamă doar cunoştinţe ce ţin de iscusinţa tehnologică a lumii virtuale. Şi astfel, se ajunge la o nouă cultură colectivă. Toată lumea, cu mic cu mare, ştie să folosească mijloacele electronice ale audio-vizualului. În aceste condiţii, măsura omului este dată de imaginea electronică. Noi nu mai suntem oameni, ci politicieni, tehnocraţi, doctori, profesori etc, în funcţie de imaginea care ne promovează. Mai mult, citind o carte, ne putem pierde puţin vederea, dar ne sporim vedeniile, citind on-line, ne pierdem atât vederea, cât şi vedeniile. Astăzi, literatura electronică a ajuns la maturitate prin apariţia şi dezvoltarea izvoarelor care o susţin, respectiv a televiziunii, internetului, telefonului mobil, iPod-ului, walkman-ului etc. Ea se hrăneşte din viaţa acestor făpturi androide, care ne înconjoară şi ne schimbă decorul până la cel mai neînsemnat amănunt cotidian.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio