Flori la mormântul lui Florea Costache – Ziarul Argeşul

Surâsul discret din poza de pe cruce

Se spune că un om moare cu adevărat atunci când este uitat, iar numele lui îşi pierde urma în lume. Dar când cei care l-au cunoscut îl poartă în inimile lor înseamnă că acela a fost un Om care-şi prelungeşte astfel existenţa. Iar Florea Costache, deşi nu mai este printre noi, a primit flori la fel ca la aniversare…

Nobleţea îl caracteriza

18 iulie era o zi însemnată pentru angajaţii Consiliului Judeţean Argeş. Era aniversarea şefului şi, cum se procedează, cu toţii, adunaţi în jurul unui coş mare cu flori, îi urau cele cuvenite. S-a întâmplat la fel ani la rând, pe când Florea Costache era unul dintre cei care conduceau destinele judeţului. A fost primul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, între anii 1992-1996, iar apoi, timp de patru mandate, a ocupat funcţia de vicepreşedinte, o lungă perioadă secondându-l pe Constantin Nicolescu. De profesie inginer, născut şi crescut la Izvoru, Florea Costache avea prestanţa unui politician veritabil, avea discurs, carismă şi abilitatea de a face faţă situaţiilor grele. Şi adversarii politici ajunseseră să-i recunoască aceste calităţi. Impunea respect. Funcţia pe care a deţinut-o şi puterea pe care a avut-o nu i-au schimbat caracterul. Avea un suflet mare şi mulţi se bucurau de generozitatea lui care nu era de faţadă. Nu doar subordonaţii i-au cunoscut nobleţea sufletească, dar şi argeşenii care mergeau la el în audienţă pentru a-şi spune păsurile. Iar el făcea tot posibilul să-i ajute, atât oficial, cât şi în particular. Cum se spune în popor, oamenii buni sunt chemaţi degrabă la Dumnezeu. Iar El nu i-a îngăduit lui Florea Costache să trăiască decât 57 de ani! Având tot timpul chipul luminos, nimeni n-a bănuit că trupu-i era măcinat de boală. O ciroză hepatică agravată galopant pe fondul unor supărări i-au grăbit sfârşitul. Pe 15 ianuarie 2011, sufletul lui s-a înălţat la Cer…

Ca-n vremurile bune…

Cripta, ca un loc de pelerinaj

Acum două zile, mai multe persoane s-au oprit la cimitirul „Sfântul Gheorghe” la mormântul lui Florea Costache. Nu doar rude, ci şi oameni simpli, foşti subordonaţi sau argeşeni care au primit cândva ajutorul regretatului politician au venit, ca şi-n anii precedenţi, la cripta

în care acesta îşi doarme somnul de veci. Flori, lumânări, lacrimi şi multe amintiri depănate acolo, lângă crucea din marmură albă. Din fotografie, Florea Costache părea că-i ascultă şi le surâde prieteneşte. Altădată, de ziua lui, pe 18 iulie, le deschidea bucuros uşa biroului său şi, primindu-le florile şi urările, îi îmbrăţişa şi îi servea cu bomboane. Împlinea parcă un ritual. Luni, oamenii i-au adus din nou flori. Flori pentru „domnul Florea” cum i se adresau înainte. Şi crucea mare, cu braţele-i albe, parcă a cuprins, ca-ntr-o îmbrăţişare miraculoasă, buchetele mari, înmiresmate…

Eduard TOMAZIU