Magazinul ANAF din Găvana, plin de surprize
Multor piteşteni li se pune un nod în gât când primesc scrisori de la ANAF. În majoritatea cazurilor au şi motive să se manifeste aşa: birocraţia colosală care caracterizează activitatea funcţionarilor de la „Finanţe” înseamnă timp pierdut, nervi tocaţi şi banii daţi pentru plata dărilor către stat. În schimb, când intri într-un magazin de mărfuri confiscate ce aparţine de aceeaşi instituţie, parcă ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Mii de produse din toate domeniile (textil, alimentar, electronice ş.a.m.d.) se comercializează la preţuri de (aproape) nimic. Totul e să fii consecvent, cu alte cuvinte să treci pragul magazinului cât mai des, căci niciodată nu ştii de unde sare iepurele. Astfel, putem spune că am fost norocoşi cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o, ieri, la punctul de desfacere din Găvana. Am găsit nu unul, ci mai multe chilipiruri. Dincolo de preţurile uimitor de mici, fiecare produs are în spate o poveste cel puţin interesantă.
Cu vodca în nas
Încă de la intrarea în magazin, ca să-ţi faci curaj, eşti întâmpinat cu zeci de baxuri de vodcă marca „Alkenof”. Într-o cutie intră 12 sticluţe de 40 ml, preţul fiind însă stabilit la doză: 1,5 lei duşca (sau „shot-ul”, dacă preferaţi un termen care circulă pe la terase şi pub-uri simandicoase). Vânzătoarea se jură că e băutură bună, 100% naturală. Spune că a fost a unui scoţian care a încercat să treacă prin vamă cu un tir plin ochi cu alcool netimbrat. Ghinionul lui că a fost prins de vameşi, norocul clientului băutor de aşa ceva. Spre comparaţie, astfel de sticluţe se vând de obicei în benzinării şi aeroporturi, preţul fiind de trei până la 10 ori mai mare.
Costumele de 60 lei se vând ca pâinea caldă
ANAF te face… ginere
Trecem peste această ispită şi ne îndreptăm ochii către raionul improvizat de textile. La ANAF, ofertele nu ţin cont de sezon, aşa că nu trebuie să vă mire faptul că în luna lui Cuptor puteţi să vă pregăţi temeinic pentru iarnă, achiziţionând un cojoc gros, nou-nouţ. Costă doar 120 lei. Dacă eşti însă un viitor „ginerică”, merită să probezi costumele confiscate de la binecunoscutul complex „John”. Sute de costume a căror valoare totală depăşea 600 milioane lei vechi (în medie, preţul se învârtea în jurul la 350-400 lei) au ajuns pe mâna inspectorilor antifraudă. Acum sunt revândute cu doar 62,5 lei bucata. Ca bonus, o angajată se oferă să te gătească şi, chiar dacă nu ai o oglindă în care să te admiri, îţi spune cu o vădită sinceritate părerea despre cum îţi stă. Sigur că ar fi bine să te speli înainte de a proba hainele, aşa că, până să vii cu pirostriile în cap, cumpără un şampon fabricat în Spania. ANAF-ul dă cu 7 lei ditamai bidonul şi, din nou, pune accentul pe calitate. De parcă statul şi-a făcut un obicei în a-i „arde” doar pe cei care încearcă să comercializeze ilegal marfă de primă mână. Ei bine, nu e chiar aşa.
Ceasuri la kilogram
La o privire mai atentă găseşti şi tot felul de ciurucuri: ceasuri de duzină şi tot soiul de chinezării, printre care se mai strecoară şi borcane de zacuscă sau măsline în vid. Produsele alimentare nu prea au căutare şi chiar ne pare rău că nu am verificat termenul de valabilitate. După cum arătau, era o şansă destul de mare ca ele să fie expirate. În orice caz, condiţiile de depozitare şi păstrare nu erau nicidecum optime – nu tu frigider, iar în magazin era mai cald ca afară.
La ANAF, ofertele nu ţin cont de sezon
Telefoane şi… maşini
Trecând peste această scăpare a ANAF, să mai adăugăm că, din când în când, de aici poţi să-ţi cumperi şi telefoane la preţuri imbatabile. Vânzătoarea ne informează cu un oarecare regret că, dacă veneam acum o lună, am fi găsit zeci de dispozitive mobile, mai simple sau mai performante. Cele ieftine costau 10-20 lei (nici la mâna a doua nu găseşti telefon la un asemenea preţ), în vreme ce pe un smartphone scoteai din buzunar cel mult 200 lei. E grozav, dar păcat că s-au vândut. La fel şi o mare parte din costume. În fine, am găsit noi nişte mărunţişuri pe care le achităm voioşi din cale afară, dar nu plecăm din magazin până nu primim provocarea extremă: „Vreţi să cumpăraţi o maşină? Avem un parc auto destul de generos…”, ni se spune la casa de marcat. Aflăm că maşinile nu sunt ţinute lângă magazin, dar dacă dorim putem să ne înscriem la… licitaţie. Nu spunem nu, doar că am vrea mai întâi să facem un test-drive.
Păcat că ANAF nu face aproape deloc publicitate acestui tip de magazine. La ce ofertă de produse există şi ţinând cont că raportul calitate-preţ e, de cele mai multe ori, imbatabil, aceste magazine ar trebui să geamă de muşterii. Poate după ce apare acest articol…
George OLTEANU
Foto: Adrian GOLESCU
