Că românul iubeşte alcoolul de pe vremea dacilor ştim cu toţii. Şi alte popoare din ţările mai bine de noi ştiute consumă poate mai pasionant decât românii licoarea lui Bachus. Ruşii, englezii, francezii, nemţii ne depăşesc sigur în performanţă.
Doza zilnică de alcool considerată sigură variază cu vârsta şi starea de nutriţie a consumatorului. La bărbatul sănătos este permis aportul de 20-30 g alcool pur pe zi şi, respectiv, 500 ml bere sau 200 ml vin, sau 50 ml tărie. La femei se poate merge pe jumătate din porţia admisă la bărbaţi. De notorietate este faptul că în ultimele două decenii a crescut simţitor numărul femeilor consumatoare. Personal, cred că femeile de peste 60 de ani, în special din mediul rural, sunt în procent apreciabil consumatoare de alcool. Văduvind mai uşor, ajung la vârste respectabile singure şi îşi alină singurătatea cu alcool.
Ficatul gras este frecvent întâlnit în patologie şi este uşor de depistat ecografic. Ponderea cea mai mare o are ficatul gras din sindromul metabolic, care asociază creşteri ale grăsimilor circulante, ale acidului uric seric, depuneri periviscerale de grăsime, cu creşterea circumferinţei abdomenului, instalarea rezistenţei la insulină (urmată de apariţia diabetului zaharat de tip 2). În această mixtură patologică nu este incriminat alcoolul, dar el se asociază frecvent ca partener în stilul de viaţă.
Apariţia/dezvoltarea ficatului gras alcoolic este urmarea unui consum de peste 80 g alcool pur pe zi, timp de minimum cinci ani. Doza şi timpul de consum sunt variabile de la un individ la altul. Între consumatorii cronici de alcool, 70% vor face boli hepatice şi 30% vor rămâne „sănătoşi”, dar nescutiţi de alte boli cronice: pancreatita, polinevrita toxică, cardiomiopatia cronică dilatativă. Creşterea în volum a ficatului, omogenă şi nedureroasă, este singurul semn al afecţiunii, fără acuze deosebite asociate.
Transaminazele (TGP, TGO) pot fi uşor crescute sau normale, dar GGT-ul creşte constant, ca şi volumul mediu al globulelor roşii, ca martori siguri ai consumului constant de alcool, de cel puţin cinci ani. Dacă totuşi punem întrebarea „Consumaţi de regulă alcool?”, bărbaţii, care socotesc obiceiul ca o virtute, răspund fără jenă „Da”. Femeile însă, în procent de peste 80%, nu recunosc consumul de alcool, dar sunt trădate de rezultatele analizelor şi de aspectul fizic şi neglijenţa vestimentară binecunoscute de un medic cu oarecare experienţă.
Odată pus diagnosticul pacientului, i se aduce la cunoştinţă că este o condiţie benignă şi reversibilă/vindecabilă, cu aplicarea unor măsuri privind în special schimbarea stilului de viaţă:
# întreruperea (controlată!) a consumului de alcool, pe o durată variabilă, între un an şi doi-trei ani, inclusiv cu ocazia sărbătorilor creştineşti;
# regim alimentar fără grăsimi animale şi dulciuri;
# efortul fizic practicat zilnic, cel puţin 30 de minute.
Este binevenită administrarea de antioxidante – vitamina E, coenzima Q10, seleniul – şi de hepatoprotectoare (silimarina).
Atragem atenţia pacienţilor suferinzi de ficat gras alcoolic că, în cazul continuării consumului de alcool, se pot trezi cu apariţia unor afecţiuni cu adevărat grave, cu potenţial letal: hepatita acută alcoolică, ciroza hepatică şi cancerul hepatic.
Consumul moderat de alcool se poate practica în cantităţile amintite, dar în niciun caz nu este recomandat cu căldură şi nicicum obligatoriu. Lipsa alcoolului din alimentaţie nu aduce necazuri şi boli, iar consumul de alcool la necazuri nu aduce nicio alinare.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
