# Rânjetul pe unii îi amuză, pe alţii îi îngrozeşte. Femeile credincioase consideră că este o lucrare a necuratului!

Aţi văzut vreodată un copac râzând? Cu siguranţă nu, iar întrebarea în sine vă smulge un surâs discret. Ideea ne duce pe toţi cu gândul la basmele copilăriei, în care personajele principale străbăteau păduri miraculoase în care plantele şi copacii seculari puteau fi însufleţiţi de pana scriitorului şi chiar glăsuiau. Acolo era însă vorba despre imaginaţia condeierului.

Cazul la care ne referim este cât se poate de real şi oricând stăm oricui la dispoziţie, dacă doreşte să vadă copacul cu pricina. De altfel unii piteşteni l-au şi văzut, mai ales credincioşii care se îndreaptă spre schitul Trivale din direcţia străzii Mărăşeşti. De cum intri în pădure prin zona amintită, la vreo zece paşi de aleea principală, un stejar care, după grosime ar avea în jur de 30-40 de ani, se…amuză!!! În mod inexplicabil, pe tulpină s-a format parcă faţa unui om, cu doi ochi şi-o gură! Glumind puţin, nu se ştie ce-i provoacă starea de bună-dispoziţie dar în mod clar se distinge faţă de „fraţii” săi care compun mirifica pădure Trivale, oază de linişte şi răcoare mai ales în aceste zile caniculare.

Poate fotografia alăturată nu este atât de clară, însă cei cărora le este dat să vadă straniul copac, au stări de spirit diferite. Tinerii se distrează, merg lângă stejar pentru o fotografie selfie iar oamenii maturi se opresc puţin din plimbarea lor, dau din cap, zâmbesc sarcastic şi pleacă mai departe. Prichindeii însă se sperie, încep să plângă şi-ntind mânuţele pentru a-i lua mamele în braţe.

Cele mai afectate sunt femeile credincioase, tinere ori bătrâne îmbrobodite şi înveşmântate în negru, care se grăbesc spre schit, la ceasul în care bate toaca. Cele care trec în grup, încep să şuşotească arătând cu degetul maleficul copac. Descoperind rânjetul stejarului, aproape că scapă din mână buchetul de lumânări. Uimirea li se citeşte pe chipurile palide. Convinse că au de-a face cu o lucrare diavolească, încep să se închine şi iuţesc pasul, ca nu cumva Satana imprimat pe scoarţă să le fugărească. Îngrozite, unele cuvioase au mărturisit preoţilor ce au văzut şi cu greu au reuşit preacucernicii să le liniştească, spunându-le că Prinţul Întunericului nu stă cocoţat pe-o coajă de copac ci are treabă în lume, metodele lui fiind mult mai subtile…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio