Îmi pare rău că nu pot să redau totul aşa cum a fost. Caut printre amintiri pe aceea care să ilustreze cel mai bine imaginea unei femei cu crucea în spate. Ezit între câteva încercări, dar până la urmă cea mai sintetică mi se pare cea de faţă. În ziua aceea de demult eram pe peronul autogării din Piteşti, când mama a coborât dintr-un autobuz. Încă nu se luminase bine de ziuă. Sub becurile slabe de pe peron, mi s-a părut că mama era mai slabă ca de obicei şi mult îmbătrânită. La un moment dat, şoferul autobuzului a deschis uşa de la mijlocul maşinii şi a scos de acolo o cruce deosebit de mare. Bietul şofer abia a putut s-o ducă până pe o alee din spate, rezemând-o de unul dintre pereţii autogării. Mama i-a plătit omului şi i-a mulţumit pentru efortul lui. Apoi s-a îndreptat spre mine şi m-a întrebat dacă am luat toate bagajele din maşină. Vorbea mult şi în grabă despre tot felul de lucruri mărunte.
Crucea de lemn de stejar era pentru mine un mare mister, provocându-mi numai nedumerire, dar nu am îndrăznit s-o întreb pe mama de teamă să nu-mi certifice o bănuială pe care totuşi o aveam. Eu am luat bagajele, iar mama s-a îndreptat spre cruce şi, dintr-o singură mişcare, a pus-o în spate. Apoi am mers pe strada ce trece pe sub podul de cale ferată, de unde începe o pantă ce dă în bulevardul Republicii. După ce am urcat panta, mama a pus crucea jos să-şi tragă răsuflarea. Oamenii care treceau pe lângă noi ne salutau miraţi. Cine îşi putea imagina că, în plin comunism, cineva merge cu o cruce în spate pe străzile oraşului? Nu ne-am dat seama atunci de acest lucru. Nu bănuiam pericolul la care ne expuneam. Îmi era mai mult ruşine că mama era cu crucea în spate decât să mă gândesc la simbolismul acestei imagini. Eram cu adevărat inconştienţi. Simţeam în jurul nostru o tăcere încordată, de parcă oamenii aceia nu mai răsuflau. Mergeam printre şirurile formate de privirile lor. Totul se petrecea cuviincios, ritualic. Văzând atâta lume cum se uita la noi, mama mă privea încurcată. Mă uitam peste cruce şi vedeam cât de frumoasă era şi cât calm se citea pe fruntea ei. După ce s-a mai odihnit puţin, am pornit mai departe, fără să ne mai uităm spre cei pe care îi întâlneam în cale. De ajutat nici vorbă să mă lase.
Am aflat atunci că lucrurile mergeau prost acasă. Părinţii mei nu aveau banii necesari în luna aceea să-mi plătească gazda la care locuiam cu chirie. Eu fiind la liceu, părinţii au închiriat o cameră la o familie care îşi avea casa pe undeva pe bulevardul Republicii. Astăzi casa nu mai există. Ca să plătească totuşi chiria, proprietarul i-a cerut mamei să-i facă o cruce pentru mormânt. Pretenţia acestuia a fost ca obiectul creştin să fie din stejar, lungă de vreo 2,5 m, lată de 30 cm şi groasă de 15 cm. Când am aflat de cererea bizară a proprietarului, i-am spus mamei că ar fi bine să găsim un cămin, pentru că era mult mai ieftin. Aveam mulţi colegi care locuiau la cămin. Dar ea a refuzat categoric, spunându-mi că important e să învăţ carte şi că de bani să nu-mi fac griji. Era prima zi de şcoală, când eu am trecut în clasa a X-a.
Când am ajuns la gazdă, o auzeam pe mama cum respira din greu. Ştiam că se abţinea ca să n-o aud cum respiră. Dacă nu mi-ar fi fost ruşine, m-aş fi dus s-o sărut, acolo în plină stradă, cum făceam pe vremuri noaptea, când mă trezeam în mijlocul unui vis urât. Astăzi, de câte ori trec prin locul în care a fost casa gazdei mele, sufletul îmi este populat de scrumul unei întâmplări de demult, gata să renască din nou în amintirea mea. Parcă o văd şi acum pe mama cu crucea în spate urcând pe panta de sub podul de cale ferată ce dă în bulevardul Republicii. Este o imagine ce simbolizează agonia christică în variantă feminină. Şi Golgota unei mame ce a făcut tot ce se putea pentru ca fiul ei să înveţe carte. Din sacrificiul mamei mele pentru copiii ei, din dorinţa ei sinceră şi gravă ca aceştia să înveţe carte, din misterul degajat de imaginea unei femei cu crucea în spate, din aceste imagini şi senzaţii prime, eu am păstrat absolut totul.
Aşadar, nu ştiu dacă ce a urmat are vreo legătură cu acea cruce pe care mama a plimbat-o pe străzile Piteştiului. Dar, după câteva zile, familia mea a fost vizitată acasă de către un procuror şi de câţiva subofiţeri de miliţie. Aceştia erau însoţiţi de către primarul comunist. Procurorul şi primarul au rămas în curte discutând foarte aprins despre nu ştiu ce problemă, timp în care miliţienii cotrobăiau prin gospodărie. Au intrat în beci, apoi în cele patru încăperi ale casei, sfârşind cu podul. Cu ocazia aceea au fost confiscate toată cantitatea de cartof şi porumb şi câteva hambare de grâu şi sfeclă furajeră. Ce au căutat miliţienii prin casă a rămas însă un mister pentru mine, cu toate că bunicul ne-a spus că au venit să vadă dacă avem icoane expuse pe pereţi. De altfel, imediat după ce s-a întors de la Piteşti, mama, parcă bănuind ceva, a luat toate icoanele de pe pereţi şi le-a pus sub duşumeaua de la grajdul vitelor. Acele icoane pictate pe lemn nu au mai fost recuperate niciodată, pentru că au fost deteriorate de mizeria din grajd. Cu imaginea mamei cu crucea în spate am început eu prima zi de şcoală din clasa a X-a.
16 Comentarii
Valy
Frumos, suspans, curaj, abuz, de toate găsești aici
Ana
Impresionant!
Copil
Asa sunt toate mamele
ION
Nu degeaba se spune că iadul este pe pământ şi nu în altă parte.
Dacă ne uităm cu mai mare atenţie la ţările din Uniunea Europeană, constatăm că iadul este mai intens în România, decât în oricare altă zonă.
Se pare că acest lucru caracterizează România de câteva sute de ani.
Ori, iadul nu ni l-a dat cineva, ci l-am creat o parte dintre noi.
În mod sigur că ceea ce au confiscat securiştii, mliţienii, procurorii – aşa zişi comuniştii de ieri, precum porumbul, cartofii, sfecla, au băgat în propriile buzunare şi nu în alte buzunare ale statului.
Din păcate, comuniştii de azi, copiii comuniştilor de ieri se comportă mult mai mişeleşte decât pe vremuri, aşa cum au apărut nenumărate comentarii şi articole în Ziarul Argeşul privitor la modul cum sunt furate cadrele didactice odată tăiere prin lege şi a doua oară prin modul mişeleşte de aplicare a legii.
Maya
Impresionant….cutremurator….Da. Sacrificiul si devotamentul unei mame!
Maya
Da. Impresionant….cutremurator…Sacrificiul si devotamentul unei mame!
Puiu
Femeia cu crucea în spate era MAMA, iar întâmplător dimensiunile crucii scot în evidenţă greutăţile vieţii, greutăţi pe care mama nu vroia să le afle copilul ei, copil care a observat doar că mama era mai slabă, dar şi faptul că dintr-o singură mişcare şi-a pus crucea-n spate.Asta era doar crucea pe care o vedea copilul ,dar cele nevăzute? NU e loc de prea multe cuvinte, dar lasă mult loc pentru analiza relaţiei copii-părinţi.
Anonim
Trebuie recunoscut si apreciat devotamentul si dragostea acestei mame,de a realiza eforturi extraordinare,de a renunta la multe lucruri,facand totul fara sa gandeasca de doua ori pentru binele copilului sau.
„Dumnezeu nu putea sa fie peste tot ,asa ca a creat „MAMA”..
VIOREL
Trebuie recunoscut si apreciat devotamentul si dragostea acestei mame,de a realiza eforturi extraordinare,de a renunta la multe lucruri,facand totul fara sa gandeasca de doua ori pentru binele copilului sau.
„Dumnezeu nu putea sa fie peste tot ,asa ca a creat „MAMA”..
Politistul
ION
Ce, înseamnă să fi contabil, la şcoală.
Te cuprinde plictisul, şi ca să- ţi faci de lucru vizionezi filme şi ştiri pe internet, că doar tot plăteşte instituţia abonament la internet şi ar fi păcat să nu- l utilizeze domn contabil.
Ar fi bine ca domn contabil să mai studieze şi puţină legislaţie şi mai ales să trebuie musai început şi exerciţii cu adunări şi scăderi, că la capitolul gramatică nu avem nicio şansă.
ION
Ce, înseamnă să fi contabil, la şcoală.
Te cuprinde plictisul, şi ca să- ţi faci de lucru vizionezi filme şi ştiri pe internet, că doar tot plăteşte instituţia abonament la internet şi ar fi păcat să nu- l utilizeze domn contabil.
Ar fi bine ca domn contabil să mai studieze şi puţină legislaţie şi mai ales trebui musai început exerciţii cu adunări şi scăderi, că la capitolul gramatică nu avem nicio şansă.
Politistul
ION- ROMANUL ION FRUMOS MAI ESTE.
Eu cred din comentarile voastre ca il iubiti tare mult. Ora 7 pm cred ca este dupa program.
REAL e tot ce tine de mate,fizica,chimie,etc,cum ar fi mare-info!
Uman-mai multa romana,istorie, geogra, etc adica filologietongue
intrbatil ce a facut poate asa este mai bine domnul ION
MARIA
INTERZICETI FACEBOOK MAI BINE IN SCOLI MAI ALES LA …………
Politistul
aceasta da stire nu gluma
https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/spiritualitate/articol/puterea-semnului-crucii
Nicu
In comunism femeile au fost mai curajoase ca barbatii