Filarmonica, Teatrul „Al. Davila”, Centrul Cultural Judeţean… Care este, de fapt, topul instituţiilor de cultură din Argeş? Cine este – dacă i-am putea spune astfel – „vioara întâi”? La prima vedere, Filarmonica. Însă din postura de manager al teatrului, desemnat recent prin concurs, Felix Goldbach răstoarnă calculul hârtiei. Cel puţin aşa îşi propune în mandatul pe care îl începe. A spus-o răspicat la emisiunea „Subiect de presă” difuzată vineri de „Antena 3” Piteşti. Stăpânindu-şi perfect emoţiile în faţa camerelor de luat vederi, invitatul a impresionat prin prestanţă şi limbajul elevat şi a răspuns la întrebările celor doi realizatori, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu.
„Nu v-au dorit la Filarmonică?”
În ultimii ani, Teatrul „Al. Davila” a trecut prin multe schimbări. De directori, de proiecte, de atitudini şi abordări ale conducerilor care s-au succedat. Ultimul „şef”, cunoscutul actor Constantin Cotimanis, a adus un suflu nou şi a reuşit să menţină un standard ridicat al actului artistic în condiţiile grele, infernale, ale unui an „negru”, 2020, când pandemia ne-a răvăşit viaţa. Actorii s-au adaptat, spectacolele s-au jucat, fiind transmise online. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar în urma concursului, la timona acestei instituţii emblematice pentru cultura argeşeană a venit nu un actor, nu un regizor, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci un… muzician. Nu oricare, ci o personalitate cunoscută în lumea muzicală: Felix Goldbach.
La început, cei doi realizatori au dorit să afle de ce a optat invitatul emisiunii pentru postul de manager al Teatrului, şi nu al Filarmonicii, ţinând cont de formaţia lui profesională. Întrebarea directorului Mihai Golescu a fost frontală: „De ce aţi candidat pentru Teatru? La Filarmonică a fost vreo problemă? Nu v-au dorit acolo?” Felix Goldbach a explicat pe înţelesul tuturor telespectatorilor că a optat pentru prima oportunitate pe care a avut-o în faţă. După o carieră prodigioasă pe scenele din ţară şi din străinătate în calitate de instrumentist, cu o experienţă artistică de invidiat, fiind unul dintre cei care au evoluat alături de maestrul Gheorghe Zamfir, oaspetele platoului de televiziune a afirmat cu amărăciune că, desfiinţându-se Filarmonica din Târgovişte, s-a dedicat catedrei, la Universitatea „Valahia” din oraş, însă tânjea după lumea artistică, după atmosfera din sala de spectacol. Şansa a fost concursul pentru postul de manager al teatrului din Piteşti, însă, dacă ar fi avut loc un concurs pentru filarmonica din urbea noastră, probabil că acolo ar fi candidat.
„Am vârsta potrivită, am experienţa necesară şi teatrul m-a atras dintotdeauna. Fiind acest concurs, mi-am spus că e momentul să-mi testez posibilităţile. Oricum, rămân legat sufleteşte şi de Filarmonica Piteşti, pe scena căreia am cântat şi m-am simţit extraordinar, publicul primindu-mă cu multă căldură…”, a afirmat Felix Goldbach.
Toţi vor să joace
„Ce aţi găsit bun în teatrul nostru?”, a vrut să afle directorul ziarului nostru, Mihai Golescu. „Resursa umană, înainte de toate!”, a spus scurt şi cuprinzător cel chestionat. Apoi a povestit un episod care l-a impresionat în mod deosebit: „În ziua lor liberă, au venit la teatru, din proprie iniţiativă, au fost alături de mine, am discutat, am început să ne cunoaştem. Comunicarea a fost bună din prima clipă şi faptul că au fost prezenţi la locul de muncă, în ziua liberă, fără să îi cheme cineva, fără să îi convoc eu, pentru mine spune mult. Sunt actori profesionişti, serioşi, sunt dornici să joace, le e dor de scenă; a fost o perioadă grea, cu pandemie, s-a jucat puţin, fără spectatori. Şi vom face în aşa fel încât să aibă cu toţii posibilitatea de a-şi afirma talentul pe scenă, în faţa iubitorilor de teatru”. Cristina Munteanu, cu spiritu-i critic, l-a readus în atenţie pe Bebe Cotimanis, fostul manager al teatrului, provocându-şi invitatul la o mărturisire: relaţia pe care o are cu actorul. Felix Goldbach nu a fost prins pe picior greşit deoarece – a spus el – „tocmai astăzi m-am întâlnit cu dânsul, ceva mai devreme, şi vom căuta o formulă pentru ca domnul Cotimanis să rămână la teatrul nostru. Este cunoscut, e un nume greu şi un câştig enorm pentru instituţie. Am o relaţie deosebită cu dânsul. Nu am venit să schimb nimic de dragul schimbării; ce e bun vom continua, vom duce mai departe…”
Performanţă şi iar… performanţă
Ca orice manager de instituţie, mai ales la început, este animat de cele mai bune intenţii şi de dorinţa de performanţă, pentru a confirma aşteptările celor care au avut încredere în el. Performanţa este cuvântul de ordine pe care Felix Goldbach vrea să îl inoculeze şi subordonaţilor săi. Iscoditoare, jurnalista Cristina Munteanu a întrebat: „Ce poate însemna performanţă la Teatru? La instituţia pe care, iată, o conduceţi. Când vom şti că face performanţă? Când se vor juca spectacole cu casa închisă?” Invitatul a dezvăluit o parte din proiectele sale. Unul vizează digitalizarea! Termen pur tehnic, dar care se va traduce în faptă prin transmiterea online şi postarea creaţiilor artistice din teatru: „În prezent, dacă nu eşti în virtual, pe reţelele de socializare, nu exişti. Vom face în aşa fel încât să avem vizibilitatea maximă!” În această privinţă, managerul îşi doreşte o relaţie perfectă cu presa locală, scrisă, audio şi video, în felul acesta asigurându-şi accesul cât mai pregnant la ochiul şi urechea spectatorului care va deveni tot mai curios şi dornic să ajungă în sală, să vadă actorii la lucru, live. A doua direcţie în care se va acţiona cu maximă atenţie şi preocupare este „ieşirea” teatrului dintre zidurile instituţiei, în exterior, în toate oraşele judeţului. „Vreau să ajung în toate localităţile importante, să mă promovez local, apoi să am vizibilitate naţională şi, în final, să intrăm în circuitul internaţional”.
Partener de nădejde
Toate acestea implică, desigur, cheltuieli, bani. În această privinţă, spre plăcuta lui surpriză, managerul a găsit în conducerea Consiliului Judeţean Argeş un partener de dialog excelent, oameni competenţi, iubitori de cultură şi sprijinitori ai ei. Cu bugetul alocat, cu fiecare bănuţ bine drămuit, Felix Goldbach crede că îşi va îndeplini obiectivele din acest mandat. Schimbări în bine se vor resimţi la toate cele trei secţii: Dramă, Revistă şi Teatru de păpuşi. În ciuda faptului că actorii sunt stăpâniţi de orgolii, fireşti în lumea lor, managerul crede că ele vor fi totuşi lăsate în planul doi; fiecare angajat al teatrului va „trage” în aceeaşi direcţie, astfel încât, împreună, să culeagă roadele muncii lor la finalul spectacolelor, aplauzele publicului.
Cristina Munteanu a fost tranşantă spre finalul captivantei emisiuni: „Pentru mine, performanţă înseamnă şi creştere financiară”. A subscris îndată şi invitatul, care a dezvăluit un secret: va aduce sponsori. Nimeni nu este într-atât de naiv să creadă că vreodată teatrul se poate autofinanţa, indiferent cât de scumpe ar fi biletele. Dar paşi importanţi se pot face, după cum a explicat managerul, pentru ca „teatrul să fie pe profit”.
Un subiect ca o… rană
Nostalgică după vremea în care actriţa Luminiţa Borta era aplaudată pentru prestaţiile ei, Cristina Munteanu a atins o „coardă sensibilă”: „Aţi auzit de acest nume? Această Doamnă a teatrului românesc a plecat cu ochii în lacrimi. Ce aveţi de gând în acest sens?” Felix Goldbach a afirmat nu numai că ştie despre cine este vorba, dar şi că o preţuieşte extraordinar pe marea actriţă care s-a retras: „Nu ştiu dacă pentru doamna Luminiţa Borta a fost o pierdere, dar sunt sigur că dânsa a fost o pierdere imensă pentru teatrul piteştean!” În acest sens, managerul are în plan ca peste doi ani, când teatrul va împlini 75 de ani, toţi foştii actori să fie omagiaţi, atât cei plecaţi în lumea de dincolo, cât mai ales cei care se află printre noi, precum distinsa doamnă Luminiţa Borta, cu o carieră artistică impresionantă. Într-o notă de optimism pe care a insuflat-o Felix Goldbach în platou s-a încheiat o emisiune interesantă, de colecţie. Este „documentul” prin care managerul aflat la început de drum afirmă nonşalant că, da, Teatrul „Al. Davila” va fi „vioara întâi a culturii argeşene”.
Un Comentariu
Lautarul
Intre dl Goldbach si conceptul de cultura nu poate exista vreodatata o intersectare. Pentru simplul motiv ca dumnealui este agramat, complet agramat. Saracia limbii si a mijloacelor de exprimare articulate sunt armonios insotite de putinatatea ideilor. Altminteri el stie tot, adica nimic! Dar traieste fericirea de a crede ca stie tot.