Mă întreabă un obişnuit al Dealului Fotbalului, acum la o vârstă venerabilă, de ce FC Argeş întâmpină atâtea greutăţi în drumul renaşterii. El, care, ca şi mine, l-a văzut pe Santiago Bernabeu în stadionul piteştean, el care s-a bucurat, în 1972 şi 1979, la izbânzile „echipei lui Dobrin”, el care a trăit „epopeea Toulouse”, nu acceptă ideea că, pe plan local, nu se pot aduna forţe şi mijloace financiare, astfel încât FC Argeş să revină în Liga I.
Ce să-i răspund? Ca un blestem, la început, obstacolele au fost insurmontabile, pentru că între echipa suporterilor şi „echipa primăriei” au fost diferenţe ireconciliabile. Acum, obstacolele au sporit, pentru că, în România, legea care să contribuie la dezvoltarea sportului şi, mai ales, a fotbalului, este ştirbă. „Cariile” ei nasc mari dureri de cap celor care doresc mai binele fotbalului piteştean. Concret: chiar dacă ar fi fost în situaţia de a-şi fi cucerit promovarea pe teren, legea nu-i permitea accesul în Liga I (!!!). Primăria cumpărase brandul şi palmaresul, SCM a devenit FC Argeş, dar clubul piteştean, ca şi altele din ţară, este club de drept public şi legea acceptă doar clubul privat. Ar fi soluţii. Primăria le explorează şi a făcut demersuri şi ca legea să fie modificată. Parlamentul are o agendă mereu complicată, adesea contestată – şi ca ordine de zi, şi ca decizii – astfel că fotbalul mai are de aşteptat…
A apărut, între timp, un „amănunt” neaşteptat. De la Asociaţia Judeţeană de Fotbal a venit, pe adresa FC Argeş, o contestaţie în numele grupării suporterilor – FC Argeş 1953. Astfel că, la 65 de ani de la înfiinţare (e adevărat că abia în 1968, când a devenit primul club specializat în fotbal, a primit denumirea FC Argeş), clubul îşi caută încă identitatea.
Cu un rol capital în istoria culorilor alb-violete, neuitatul om al „Daciei” şi, de fapt, al istoriei automobilului românesc, Constantin Stroe, un foarte apropiat susţinător al grupării FC Argeş 1953, ar fi tranşat, cu autoritatea sa morală, conflictul dintre cele două părţi. Cu câteva zile înainte de tragicu-i sfârşit, îmi mărturisea, la la una dintre întâlnirile de lucru ale Consiliului ce funcţiona pe lângă preşedintele Dan Manu, că este pe cale să medieze realţia suporteri – Primăria Piteşti. Cum? Întrebare fără răspuns pentru mine, dar sunt oameni care îl întrevăd. Acum, în lipsa autorităţii sale de necontestat (de ambele părţi), rămâne ca legea (modificată, în serviciul sportului în general) să-şi spună cuvântul. Şi unde-i lege, nu-i tocmeală!
La mijloc, până la urmă, stau resursele financiare. FC Argeş 1953, după ce-şi câştigase, după eforturi meritorii, promovarea în Liga a 3-a, a transmis la FRF că nu mai poate continua, din cauza lipsei mijloacelor financiare. Consiliul Local, în cadrul juridic actual, nu poate, nici el, continua finanţarea în eventualitatea că FC Argeş, echipă antrenată acum de Emil Săndoi, ar câştiga lupta pentru promovarea în Liga I. Reinventarea/renaşterea/revenirea FC Argeş pare o poveste fără happy-end. Deocamdată!…
