Cu puţine minute în urmă, FC Argeş a părăsit terenul de joc de la Afumaţi, de lângă Bucureşti, după ce a remizat la 1 cu echipa locală.
A fost un meci modest, plictisitor pentru cei 100-200 de spectatori care n-au avut nimic mai bun de făcut în această după-amiază, decât să vadă pe viu două echipe blazate, plictisite, fără niciun chef de fotbal.
Pe acest fond de mediocritate strălucitoare, Argeşul a marcat, totuşi, un gol, prin acelaşi salvator Vasile Buhăescu (min. 76), care a fructificat una dintre foarte puţinele centrări bune furnizate de jucătorii de flanc (R. Grecu, de data aceasta).
Considerând că meciul e jucat în clipa când trecuseră 92 de minute de la primul fluier (centralul arătase trei suplimentare), la ultima fază ai noştri nici nu au băgat de seamă că Tudoran a egalat la fix ultima fază a meciului.
De la FC Argeş am mai remarcat doar travaliul fostului rapidist Mădălin Martin. În rest, cum spuneam, plictiseală, blazare şi suficienţă.
La fel au stat lucrurile şi la gazde, o echipă scutită şi ea atât de emoţiile unei ipotetice promovări (în prima ligă sunt deja destule echipe din fostele mahalale ale Bucureştiului, nu mai era nevoie şi de Afumaţi), cât şi de cele ale retrogradării.
Numai că, spre deosebire de Afumaţi, noi avem în lot un Buhăescu, jucător care nu merită să joace pe tăpşanele ligii secunde. Ar avea oricând loc la multe echipe de primă ligă.
Au evoluat următorii jucători:
CS Afumaţi: Marinescu – Onea, Robicek, Patriche, Perju – Olariu, Burlacu (Manole, din 78′), Tudoran, Buduroi (Mitu, din 64′), Vasile, Dedu (Ciochină, din 92′)
FC Argeş Piteşti: N. Grecu – Şerban, Şerbănică, Vişa, Tofan, Panait, Costin, Năstăsie (Stoica, din ’91), R. Grecu, Martin (Nilă, din 77′), Buhăescu.
Jucătorii ale căror nume sunt scrise cu litere îngroşate apreciem că au avut o evoluţie peste media coechipierilor.
Imaginea este de arhivă