Cu ani în urmă, în 1998, după ce FC Argeș ocupa locul al III-lea și se califica din nou, după 17 ani, într-o cupă europeană, la Pitești a fost organizat, de Zilele Piteștiului, un meci între „generația Dobrin” și „generația C. Barbu”. Lovitura de începere i-a aparținut președintelui Emil Constantinescu, argeșean. Întâlnirea generațiilor/veteranilor alb-violeți mi-a stârnit memoria, amintirile au început să ia formă, așa că unele dintre ele le veți afla aici. Foarte puține, din 1968, de când FC Argeș a devenit primul club românesc specializat în fotbal.
În cartea „FC Argeș – 45” scriam: „Cine este azi FC Argeș Dacia? O echipă cu popularitate în țară. Un club care lasă moștenire fotbalului românesc o manieră personală de exprimare: contraatacul devastator. Într–o sinteză a sintezelor, FC Argeș Dacia înseamnă în acești 45 de ani: două titluri de campioană, două locuri II și patru locuri III”. „Argeșul” a scris istorie în fotbalul românesc, căruia i-a dat cel mai bun fotbalist al României, pe Nicolae Dobrin. De aceea, când a retrogradat sub semnul PIC, scriam ca despre „o ieșire din istorie”. Ani la rând așa a fost.
Dar să dăm curs unor amintiri! „Epopeea Toulouse” este cea de aur. La Toulouse, francezii învingeau cu 3-0. La Pitești – 5-1, cu acel gol, în ultimul minut, marcat de Țurcan, echipa mergea mai departe în „Cupa Orașelor Târguri”. Era 26 octombrie 1966. La sfârșitul meciului, arbitrul, uluit, uită aritmetica, uită regulamentul și intră la cabină. Echipele rămân pe teren. Iese de acolo și fluieră din nou: piteștenii erau calificați! A urmat imaginea unui stadion care „luase foc”!!!
Meciul cu Dinamo București din 1979 – 24 iunie – este o altă „epopee”. Atunci, FC Argeș învingea la București pe Dinamo și câștiga al doilea titlu. Un arbitru părtinitor, un public ostil n-au contat în fața echipei noastre; Dobrin, pe care l-am numit atunci „Îngerul Dreptății”, înscria golul ce aducea titlul – al doilea – în Pitești. Radu II, unul dintre teribilii „locotenenți” ai lui Dobrin, câștiga titlul de golgheter. Ce zi! Ce echipă! Ce pagină frumoasă din istoria clubului!
…În 1972, la Pitești, l-am cunoscut pe Santiago Bernabeu, fondatorul celui mai titrat club european – Real Madrid. Nu obișnuia, ca astăzi Perez, să însoțească echipa în deplasare; venise pentru a „trata” transferul lui Dobrin. De „sus” a venit ordinul: „Dobrin – bun național; nu se vinde!” Marele Real pleca învins cu 2-1. La Madrid, abia în minutul 87, Santillana marca golul calificării. A fost 3-1 pentru Real.
…Mulți jucători excepționali au călcat iarba pe stadionul numit acum „Nicolae Dobrin”! Mă opresc la doi: Mario Kempes, în 1978, cu Valencia (era 18 octombrie), și Florian Albert, cu Ferencvaroș Budapesta, în 20 septembrie 1967. Primul venea cu aura campionului mondial din Argentina; al doilea avea să devină „Balonul de Aur” în același an. Stadionul lui Ferencvaroș avea să fie denumit „Florian Albert”. În 2013, în locul său a fost construit stadionul „Groupama”, pe care l-am vizitat în 2017… m
În 1972, în penultima etapă, cu Crișul Oradea, FC Argeș învingea cu 4-1 și câștiga titlul în luptă cu UTA, altă pretendentă. În timp ce scriam cronica meciului, sub balconul redacției, fanii, veniți special, cântau: „FC Argeș – campioană/ Fără milă și pomană”.
Spațiul mă cenzurează. O să mă mai refer la trei oameni, deși ar merita să fie amintiți aici foarte mulți: jucători, antrenori, conducători, utilii oameni din umbră. Eu nu i-am uitat și, în cartea evocată, i-am consemnat pe mulți. Primul este Constantin Stroe; a fost și rămâne „domnul Dacia”; a fost și îngerul norocos al clubului! Merite de neșters până la „Argeșul” de azi! Al doilea este C. Teașcă, „micul Napoleon”. A revoluționat totul la club; l-a modernizat prin ideile lui. Al treilea, dar nu ultimul, este Fl. Halagian, omul cu cele mai multe trofee pentru FC Argeș! Între 1977-1981 a stat pe podiumul campionatului! A fost omul cu cele mai multe jocuri în… Liga I. „Citea”, ca nimeni altul, adversarul. Declara în stilu-i caracteristic: „Eu nu am laptop ca mulți antrenori din noua generație, dar am creier”. Iar referindu-se la Dobrin a spus: „Datorită lui am devenit un antrenor respectat, datorită lui, eu și FC Argeș am fost campioni”. Frumoasă istorie pentru generația de azi care îmbracă tricoul alb-violet!
