Subiectul este sensibil, chiar foarte sensibil! Dezbaterea, la noi, îmi închipui că ar îmbrăca tăişul verbal al celor care nu sunt de acord, de pildă, cu introducerea uniformelor în şcoală.
Uniformele şcolare, ca şi supravegherea video a examenelor (mai ales BAC-ul!) au fost şi sunt rostite de aceştia ca atentate la libertatea elevului, la personalitatea acestuia…
Nu sunt admise, de către unii care se consideră justiţiari, argumentele celeilalte părţi. Argumente care nu mi se par nevalabile. Zic cei care sunt partizanii uniformelor: 1. la şcoală nu se face parada modei; 2. lipsa uniformelor este un avantaj pentru copiii celor cu dare de mână în faţa celor mai modeşti financiar. Se creează astfel o stratificare psihologică dăunătoare; 3. uniforma este o soluţie avantajoasă din punct de vedere material, pentru că „toaletele” ad-hoc sunt costisitoare; nu o dată şi nu doar într-o şcoală, izolat, se întâmplă ca mulţi elevi să afişeze chiar lux faţă de modeştii profesori…
Nu mai insistăm. În lipsa unor argumente serioase ce ţin de specificul învăţământului şi al educaţiei, ultimul avertisment al celor care resping uniforma este acesta: uniformele ţin de comunism!!!
Am început cu observaţia că subiectul pe care vrem să-l abordăm este sensibil, chiar foarte sensibil.
Este vorba de telemobilul în şcoală.
La începutul acestei luni, deputaţii francezi au votat interzicerea folosirii, de către elevi, a telemobilului în timpul orelor, începând cu noul an şcolar.
Tema a făcut parte din campania lui Emanuel Macron la prezidenţialele Franţei.
Observatorii remarcă faptul că ar fi un exces juridic, deoarece interzicerea telemobilului face parte, încă din 2010, din CODUL EDUCAŢIEI în această ţară.
Sunt şi voci care merg mai departe: fără telemobil pentru toată comunitatea educativă, incluzând aici personajul principal al şcolii – profesorul!…
Cine are copii ştie că telemobilul a devenit, la această vârstă, un fel de… frate – e un accesoriu de neînlocuit – jocuri, bancuri, lecţii, rezumate, socializare din plin pe diferite reţele, comunicare (mesaje) subversivă în timpul orelor…
Dincolo de toate acestea însă, trebuie spus, foarte serios, că telemobilul este şi un factor de securitate pentru părinţi, cel puţin pentru copiii din clasele I-V.
Mă tem că este greu să implementezi o astfel de lege la noi. Este greu şi în Franţa, deşi, pentru susţinerea ei, s-au dat exemple de şcoli unde legea funcţionează şi viaţa merge înainte, la şcoală, şi fără telemobile.
O discuţie – pentru părinţi şi cu părinţi – merită! Dar nepolitizată, căci acest virus a devenit insuportabil!
2 Comentarii
Puiu
Acest editorial m-a liniştit mult ,m-a făcut să cred că nu sunt nostalgic, nu sunt comunist ,că nu trebuie sa plec „în corea”,una din ele, nare importanţă care”.V-am scris şi eu aşa cum ” miau sugerat nişte doamne”, astăzi pe reţeaua de socializare FB.Cineva a postat o fată în uniformă de pionier şi eu ,un idiot, pentru că nu am realizat că pe reţea sunt 90% idioţi,am scris despre uniformă, ceea ce aţi scris şi dvs. în editorial.NU pot să vă spun câte mi-am auzit! Nu mai vreau să scriu şi despre telemobil.”Am o părere mică,aşa şi-aşa”,că lumea se ridică, dar ca avionul : cu cât e mai sus, cu atât e mai mic!
Puiu
Menţionez ca am scris inaintea aparitiei editorialului, ca să nu veniţi cu pretenţii, că sunt sărac!