Familie din Argeș, cu inima zdrobită. Bunica a găsit-o atârnând în ștreang.

Cine sau ce a împins-o la sinucidere? Antonia a luat în mormânt taina ei. Întreaga localitate de lângă Pitești, Mărăcineni, a fost astăzi îndoliată. O liniște apăsătoare domnea pe străzile zonei Gropeni. Ici, colo mici grupuri de săteni înbărcați în negru se îndreptau spre casa vecinilor peste care s-a abătut necazul. Poarțile gospodăriei familiei Gorgoi au fost larg deschise pentru oricine a dorit să aprindă o lumânare și să pună o floare lângă sicriul alb al copilei care până mai ieri le dădea oamenilor binețe bucurându-i cu surâsul ei inocent. Nenorocirea s-a abătut asupra bieților părinți care și-au pierdut unicul copil, așa cum se abat nenorocirile, fără ca nimeni să prevadă. Căci cine și-ar fi imaginat că fiica lor, lumina ochilor și bucuria sufletului lor, motivația pentru care trăiau și munceau, cea care, în mersul firesc al vieții, ar fi fost spirjinul bătrâneților, le va da cea mai cruntă lovitură posibilă? Antonia lor ar fi împlinit 18 ani în ziua de 8 februarie! Dar juna a ales să se despartă de ei. Și de întreaga lume și de soarele care-i lumina făptura, și de iarba pe care o călca și de florile grădinii sale, cu 28 de zile înainte de momentul fast a majoratului.

Forța neștiută Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Ce zbatere lăuntrică a chinuit-o, ce durere apăsătoare, ce zdrobire a inimii ori disperare a împins-o pe Antonia Gorgoi, o adolescentă pe cât de frumoasă pe atât de sensibilă, să își pună capăt zilelor? Ce forță negrăită i-a dat imboldul de a-și pregăti ștreangul care să o treacă pragul dintre lumea aceasta și cealaltă, a veșniciei? Fata a renunțat la tinerețea ei și farmecul vieții care i se deschidea înainte. În fatidica zi de 11 ianuarie, și-a pregătit cu minuțiozitate plecarea dintre cei vii și a făcut gestul ultim. Suprem. Fatal. Bunica sa a găsit-o atârnând în ștreang.

Elevă model Antonia era elevă în penultimul an la Liceul de Chimie din Pitești. Deși unitatea de învățământ nu se află în topul liceelor din județul nostru, totuși fata dănd dovadă de o ambiție exemplară, învăța foarte bine. Era genul copilului studios care știe că poate răzbate în viață prin forțele-i proprii. Iar cartea era șansa de a-și deschide orizontul larg pentru etapele următoare ale vieții. Iar Antonia se gândea la viitor. Și-l imagina, îl împărtășea prietenilor apropiați. Visa frumos. Își dorea să ajungă medic și nimeni nu se îndoia de reușita ei ținând cont de îndârjirea cu care lupta pentru fiecare notă.

Pasionată de mașini Și câte alte planuri nu avea copila pentru mâine, poimâine…idei și proiecte despre care vorbea cu însuflețire. Spre exemplu îndată ce ar fi împlinit majoratul ar fi dat examen pentru carnetul de conducător auto. Mașinile – una dintre pasiunile ei. Știa mărcile și detalii despre motoare și puterea lor. Urmărea la televizor cursele de Formula 1 și de câte ori avea ocazia mergea să vadă live câteun concurs de raliuri. Competiția de acest gen desfășurată anul trecut în județul nostru a fost o adevărată bucurie pentru ea. La cât era de interesată de domeniu și dornică să conducă, dintre cei apropiați nimeni nu ar fi conceput să nu treacă examenele școlii de șoferi de prima dată. Tatăl ei, conducător auto cu vastă experiență, i-ar fi îndrumat pașii fetei care se visa la volan. Cu atât mai straniu pare că o tânără care avea atâtea proiecte, alege să renunțe la tot și la toate pentru a-și curma viața.

Câinele a simțit Nimic nu avea să-i facă pe părinții fetei să se gândească la un asemenea deznodământ. Niciun semn că a fi ceva în neregulă, niciun indiciu că puștoaica lor ar fi avut probleme. Sau că trecea prin vreo criză existențială așa cum se mai întâmplă deseori la această vârstă delicată a adolescenței. Antonia nu le-a vorbit despre suferințele ei, despre frământările sau angoasele ei. Dacă vor fi existat. Că a fost totul premeditat și a ales bine momentul, când era singură acasă, asta pare clar. Vecinii susțin că în noaptea premărgătoare tragediei câinele familiei a fost foarte agitat și a lătrat prelung în mod inexplicabil. Se știe că animalele presimt pericolele și mai ales când moartea dă târcoale unei case.

Dacă există vreun vinovat, va plăti! Grozăvia petrecută pe strada Gropeni din Mărăcineni a surpins și a îndurerat mulți localnici cărora nu le venea a crede că familia Gorgoi și-a pierdut unicul copil, fetița lor despre care auziseră numai lucruri frumoase. Desigur, cum se întâmplă în astfel de cazuri în care motivul unei sinucideri nu este evident, apar și sunt vehiculate fel de fel de variante mai mult sau mai puțin plauzibile. Dar dincolo de acest „folclor” inevitabil în situații de acest fel, atât părinții cât și rudele apropiate sunt decise să meargă până în pânzele albe pentru a afla adevărul, cu ajutorul oamenilor legii, se-nțelege. Iar dacă la finalul anchetei procurorilor se va dovedi că în spatele tragediei se află cineva care a împins-o pe Antonia la acest gest sau a determinat-o în vreun fel, acela va plăti! „Adevărul va ieși la lumină” susține un apropiat al îndoliatei familii care crede că fiecare coleg și profesor al fetei trebuie întrebat pentru că orice mărturie poate ajuta la elucidarea misterului. Iar rudele și prietenii familiei vor contribui cu toate forțele la bunul mers al anchetei oficiale. Desigur, nimeni nu le va reda părinților cu inima zdrobită de durere, fetița înapoi. Dar dacă există un autor moral al tragediei, va fi dat în vileag la un moment dat.

Rugăciuni pentru iertare Cu îngăduința arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, astăzi trei preoți au fost prezenți la casa cu doliu la poartă. O scurtă slujbă a fost săvârșită înainte de a porni cortegiul funerar spre cimitir. O alta s-a desfășurat în capela mortuară a bisericii Sf. Ierarh Nicolae. Conform cutumelor, cei care își iau singuri viața cea dăruită de Dumnezeu, nu mai sunt duși în Casa Domnului. Și de regulă nici de slujbe nu mai au parte. Însă întâiul ierarh al Argeșului și Muscelului a considerat că măcar aceste două slujbe să fie ca o mângâiere sufletească pentru mama și tatăl fetei. Peste două sute de persoane au fost alături de familie la capela parohiei. Câțiva au intrat în locaș, restul au îndurat preț de o oră gerul de afară. Cântările preoților se deslușeau de la distanță și toți cei prezenți s-au rugat laolaltă pentru iertarea sufletului Antoniei. Sub cerul plumburiu, întunecat al după-amiezii, sicriul alb în care fata înveșmântată în rochie albă de mireasă părea că doarme, a fost purtat pe brațe până la cimitirul din spatele bisericii. Au fost clipe cumplite pentru părinți, pentru bunică, pentru rudele apropiate. În liniștea apăsătoare nu se auzeau decât strigătele mamei care își chema copila înapoi. Suspinele multor altor femei care plângeau în timp ce groparii așezau pânza albă, precum giulgiul lui Hristos peste chipul gingaș al fetei. Pe mâini i-a fost așezată o cruce, simbolul suferinței prin care a trecut, iar în sicriu, câteva jucării de pluș, pe care le îndrăgea. Clipe de plumb, de groază, de sfâșâiere a inimilor celor care au iubit-o pe scumpa lor Antonia pe care nu o vor mai vedea niciodată. Și fata a luat cu ea în mormânt taina ei. Peste sicriul coborât în groapă au fost aruncate flori. Apoi bulgări mari de pământ le-au acoperit. Și peste ele lacrimi, multe, multe lacrimi. Pământul a înghițit tânăra care urma să-și împlinească dorința de a conduce mașina, apoi să-și vadă cu ochii alte vise, să îmbrace halatul alb de medic și rochia de mireasă…vise…

Distribuie pe Facebook