La fiecare început de an şcolar mă bântuie o întrebare care-mi tot dă ocol după ce am „reformat” învăţământul. Dă şi şcoala faliment, aşa cum vedem că se întâmplă nu doar cu firme ale statului, ci chiar şi cu cele născute din iniţiativa privată? Destul de multe în ultima vreme. Normal, răspunsul ar fi că şcoala nu dă faliment, că există un obiect al muncii, iar tânăra generaţie trebuie învăţată cum să facă faţă exigenţelor vieţii în care a plonjat fără s-o întrebe cineva dacă-i place sau nu lumea „care este”.
Şi totuşi, dacă este să judecăm după calitatea produsului „finit”, învăţământul nostru merge din ce în ce mai prost, iar un excelent pedagog şi scriitor, Tudor Opriş, scrie chiar o carte despre „drama învăţământului românesc de azi”. Păi, în datele ăstea – vine a doua întrebare – mai merită să ne trimitem copiii, nepoţii la şcoală?
Şi eu am fost dascăl şi susţin cu toată convingerea că merită să ne trimitem copiii la şcoală, chiar dacă unii dintre ei cu învăţătura au luat-o pe arătură. Dar nu-i vina lor, fiindcă ei nu ştiu ce fac, nu ştiu cât de valoroasă este cartea, seduşi, unii, şi de tentaţiile calculatorului, dar şi de libertatea de a face ce le place şi nu ce trebuie pentru propriul lor viitor. Nu-i vina lor nici pentru deficitul de educaţie din cauza căruia îi condamnăm când vedem că n-au şapte ani de acasă, nu ştiu carte, n-au nici măcar un pospai de cultură, confundă bunul-simţ cu ce vor muşchii lor, şcoala cu balamucul ş.a.m.d.
În tot acest sfert de veac, cât timp am „reformat” şcoala, cu gândul bun că grăbim procesul de democratizare a ei şi că procedăm la integrare europeană, mai mult am bramburit-o decât am modernizat-o, tribulaţiile fiind evidente. Mai multe eşecuri decât succese, ca urmare a bâlbelor, căutărilor şi experimentelor gratuite. Adevărul crud este că n-a fost voinţă politică de la majoritatea aleşilor noştri. Nici în şcoală n-a contat valoarea, ci culoarea politică, criteriu care a demolat la propriu şi la figurat instituţia, deşi mai toţi s-au lăudat că învăţământul este prioritate naţională. N-a fost! Au fost doar vorbe mari de dragul votului dat de dascăli şi părinţi. Vot pe care şi ei au obosit să-l mai dea, fiindcă nu mai au încredere, fiindcă mulţi, tot mai mulţi, se întreabă, ca şi subsemnatul, dacă şcoala românească n-a dat faliment.
Şi, dacă lucrurile stau aşa, ce-i de făcut? Nimic mai simplu. S-o lăsăm în plata domnului de reformă, cu toate reviziile ei de programe, de manuale, de concepte şi să purcedem ferm la restaurarea prestigiului dascălului şi al instituţiei şcolare. Cum? Înainte de orice, plătindu-i pe dascăli după importanţa muncii lor de formatori de oameni şi de caractere. Ajunge cu apostolatul, cu pantahuza! S-au dus acele vremuri. Cine investeşte bani în profesori, în stimularea continuei lor perfecţionări, în crearea unui climat emulativ şi pentru ei şi pentru elevi investeşte în viitor.
Doi. Repunem şcoala pe linia ei de plutire, eliminând criteriul politic de numire a directorilor de şcoli, a inspectorilor, a funcţionarilor superiori din sistem. Dar pe bune, nu doar prefăcându-ne că dăm concursuri, că facem teste, că… Trei. Să facem tot ce depinde de noi pentru a întări autoritatea şcolii şi a dascălului, care trebuie să fie Dumnezeu la şcoală, aşa cum mama şi tata sunt acasă. Dacă sunt, că şi aici autoritatea lor, ca şi a profesorilor, are mult de suferit. Şi are, fiindcă ne-am compromis în faţa copiilor noştri, a elevilor, nestăpânind, unii dintre noi, profesia de părinte şi de educator. De aici şi concluzia: mai trebuie să mergem şi noi la şcoală, că viaţa, informaţia nu s-au oprit acum 30 de ani când am terminat noi facultatea.
Discut aici despre entropia şcolii, despre criza în care se află şcoala şi odată cu ea societatea, dar, din nou, acum, la început de an, nu pot să nu închei aceste rânduri cu îndemnul: să ne dăm copiii la şcoală. Şcoala, cartea, cultura nu fac altceva decât să îmblânzească fiara din noi. Nu vedeţi că fiara asta a scos colţi tot mai ascuţiţi, rânjeşte la noi?
Mihai GOLESCU
2 Comentarii
Dan
Stimate domnule Director,
Ma vad obligat civic sa va raspund in urma excelentului editorial pe care l-ati semnat astazi intr-o insumare a adevarurilor adunate sintezei formale. Dintr-un respect indubitabil afirm ca intrega dvs. pledoarie este corecta. Ceea ce-i lipseste insa, sunt solutiile la diateza activa din punct de vedere functional. Aici vreau sa punctez cateva lucruri pastrand decenta si respectul fata de varsta si experienta pe care v-o confirm pana la ultima litera.
Asadar, sa luam intr-o ordine cronologica fiecare dintre afirmatiile si solutiile dvs.
1. Mihai Golescu: citat ,,Dă şi şcoala faliment, aşa cum vedem că se întâmplă nu doar cu firme ale statului, ci chiar şi cu cele născute din iniţiativa privată?”
Raspuns: cea mai sanatoasa forma de organizare ramane initiativa privata, iar daca si aceasta da faliment asta se intampla din doua motive: evaziune sau implicarea statului. Invatamantul este finantat de privati. Aceasta lume bantuita de falimente sustine cu risc penal orice sustragere de la plata obligatiilor catre stat. Scoala ( ca si alte forme de activitate finantate de la buget) sunt de fapt cheltuitoarele unor resurse provenite din mediul antreprenorial, insa nu risca nimic. Tineti minte ca pe orice pune mana STATUL se alege praful… Ca o extensie a afirmatiilor mele retineti in completare ca STATUL in majoritatea judetelor din sudul Romaniei are culoarea ROSIE. Daca nu vedeti legatura adaugati la ingrediente, directori de scoli, spitale, deconcentrate etc. Buba este rosie si daca vreti sa o spargeti cu un editorial tine-ti scalpelul in mana dreapta.
2.Mihai Golescu citat ,,Şi totuşi, dacă este să judecăm după calitatea produsului „finit”, învăţământul nostru merge din ce în ce mai prost, iar un excelent pedagog şi scriitor, Tudor Opriş, scrie chiar o carte despre „drama învăţământului românesc de azi”. Păi, în datele ăstea – vine a doua întrebare – mai merită să ne trimitem copiii, nepoţii la şcoală?”
2a. Tudor Opris avea dreptate. Sa va spun si unde…Cine daca nu ,,rosii,, au scos militaria din scoli introducand pe usa din dos popii? Si acum va intreb daca nu cumva vedeti vreo legatura ( dincolo de semantica) intre popa si PSD…Tatal dl. Opris era militar nu popa….Cine este dupa primar, sef la ,,formarea opiniilor de vot? Mama? Militarul? Nuuu…Popa….Asadar merita sa mai duci copilul la scoala? Merita daca golesti scoala de popi si redai fiecarei institutii menirea sa autentica. Poti insanatosi scoala aducand in locul popii un militar care sa-si povesteasca ratiunea profesiei. Nu indestuland mintile tinerilor cu aberatii de supusi si cazuti inca de la Botez in patima caintei. Pune-i copilului o alternativa de haina de camuflaj daca tot ai strecurat mizeria religiei in scoala. Nu eu am facut-o dar nici dvs. nu ati amendat-o la timp. Sunteti pana la urma formator de opinie. Spiritul imperial chiar daca lipseste poporului roman, nu il putem dona unui preot intrat pe usa din dos a scolii doar pt ca PSD este la putere. Atentie, sutana popilor este neagra doar pe dinafara, pe dinauntru este rosie ca sangele… Ati avut vreo reactie fata de ,,fabrica de popi,, de la Universitatea din Pitesti care depasea cu 1500 la suta ,,productia nationala,, de la Facultatea de Medicina si Farmacie? Ma indoiesc…
3. Mihai Golescu citat ,,În tot acest sfert de veac, cât timp am „reformat” şcoala, cu gândul bun că grăbim procesul de democratizare a ei şi că procedăm la integrare europeană, mai mult am bramburit-o decât am modernizat-o, tribulaţiile fiind evidente. ”
3a. Sunt copii in scolile noastre care nu au vazut in viata lor o vaca. Se mira ca niste retardati cand dau cu ochii de una cand ies din urbea pagana a Pitestiului. Dvs ca editorialist v-ati imaginat vreodata sa strangeti un autocar de copii si sa ii duceti undeva la tara sa vada o vaca cu ochii lor? Poate ca un bou in sutana nu ar mai avea atata relevanta, sau dimpotriva, ii va ajuta sa-l puna in logica firii…Democratizare a intelectului se numeste…..Sau reforma…Cum doriti dvs.
4. Mihai Golescu citat,,Ajunge cu apostolatul, cu pantahuza! S-au dus acele vremuri. Cine investeşte bani în profesori, în stimularea continuei lor perfecţionări, în crearea unui climat emulativ şi pentru ei şi pentru elevi investeşte în viitor.”
4a. Perfect adevarat ! Aveti doi medici care scriu in redactia dvs. Este un semn de sanatate. Asa ar trebui sa fie si in scoli. Deci….aveti solutia…Puneti medicul ( adica stiinta) inaintea dogmei si curatati societatea asumandu-va un act de curaj printr-o scriitura care nu numai sa inventarieze prin retorica ci prin actiune, metoda unei reinventari sociale. Unde nu intra medicul, intra popa… Asa sa va ajute Dumnezeu
Puiu
Editorialul este excepţional şi în conţinutul lui se regăsesc lucruri foarte adevărate! Dar, nu are niciun fel de valoare practică. Asta nu numai din cauza faptului că apare foarte rar, dar nu ajută pentru că are „adrisantul necunoscut”.” Repunem şcoala pe linia ei de plutire… Să facem tot ce depinde de noi…”adică, de cine? Niciun ministru nu reuşeşte mai mult decât ministrul care spunea: „cuvântul coleg, este de genul neutru”, fără să ştie că şi dânsul este de acelaşi gen cu colegul, indiferent ce etichetă i s-ar aplica. La „etajele inferioare” acelaşi lucru. Dumneavoastră, cum priviţi comentariile cadrelor didactice care îşi manifestă nemulţumirea în paginile ziarului pe care îl conduceţi, şi vin cu fel de fel de dezvăluiri incendiare, ca să folosesc un termen foarte des întâlnit în televiziuni, pentru captarea proştilor, în faţa televizoarelor? Omul acela care a scris că la Rucăr s-a plătit o pompă de şase ori mai scump , chiar bate câmpii? Jurnaliştii dumneavoastră, de investigaţii şi dumneavoastră personal , ce părere aveţi despre ce scriu cadrele , mai ales la editorialele domnului Savu Gheorghe? Eu ,în calitate de cititor nu ştiu cine are dreptate, dar nu am văzut nicio dezminţire, niciun comunicat de presă, o sesizare din oficiu, nimic. Ori, grupul acela de cadre îşi strigă de foarte mult timp nemulţumirea!Dar astea sunt lucruri mărunte, o parte, din relele din Învăţământ.Adevărul gol goluţ stă în pixul Domniei Voastre. Esenţa asta este: “Adevărul crud este că n-a fost voinţă politică de la majoritatea aleşilor noştri. Nici în şcoală n-a contat valoarea, ci culoarea politică, criteriu care a demolat la propriu şi la figurat instituţia, deşi mai toţi s-au lăudat că învăţământul este prioritate naţională. N-a fost!”În Romania mi se pare o inteligenţă nativă mult peste limite, demonstrată practice de bebeluşii de câteva luni- la câţiva anişori, şi cu toate acestea educaţia şi învăţământul sunt într-un mare regres. Eu, din fara sistemului, văd cu multă uşurinţă cum scad zilnic. Într-un mall., o doamnă sub 30 de ani raspunde la telefon cu “Pronto!”şi continuă …că cumpără caiete că începe şcolili!La o nuntă, ospătriţa care ne serveşte, nu ne întreabă dacă mai servim, pentru că este o fostă profesoară pe care nu o deranjează patronul când îi spune…că cănile e murdare! Am vazut de curând în presă , că un fost şofer, acum patron pleşuv, este deranjat “că-i mută stăţiili, dar că câştigă un million de euro pe an din tariful care îl practică “.Ori ce s-ar întâmpla, copiii trebuie să meargă la scoală şi cei care nu au posibilităţi financiare, dar îşi doresc mai mult ca orice pe lume, trebuie ajutaţi, nu numai mângâiaţi pe cap în campanie!