S-a încheiat încă un an şcolar cu foarte multe „libere” şi recuperări ineficiente, lipsite de conţinut şi continuitate, cu mai puţine zile de şcoală şi, indirect, cu mai multe eşecuri în special în plan educativ. Am întâlnit pe stradă, cu câteva zile în urmă, absolvenţi ai clasei a VIII-a în cămăşi albe inscripţionate cu diferite mesaje, semnături şi simboluri, de parcă erau reprezentanţii celei mai renumite universităţi din Tokyo, cu reacţii emoţionale necontrolate şi agresive, dotaţi cu telefoane de ultimă generaţie, cu jargon şi gesturi pe care doar strada le poate accepta. Şcoala a rămas în urma multor elevi atât ca dotare materială, cât şi din punct de vedere al informaţiei, nu a celei care formează deprinderi, automatisme şi reprezentări, ci informaţia percepută ca interzisă, care stârneşte curiozitate şi imitaţie.
O directivă a UE prevede că „un copil poate avea cont pe Facebook după vârsta de 13 ani”! Cei mai mulţi copii intră în clasa întâi având cont şi fiind conectaţi pe Facebook, părinţii fiind cei care „mint” în numele lor, dând date false şi înşelând reţelele de socializare. Instituţiile statului nu reacţionează, ci mai mult „socializează” cu aceştia! Probabil, înainte de oliţă copilul descoperă telefonul şi Facebook-ul, iar primul cuvânt nu mai este mamă, ci „link”. Copilul devine un roboţel viu, fără posibilitatea de a-şi dezvolta capacităţile intelectuale, de a rezolva situaţiile-problemă, fiind legat „ombilical” de telefon şi, implicit, de atitudinea distructivă a celor din jur.
Cât de interesant ar fi ca în baza de date a marilor companii de telefonie mobilă să fie introdus şi programul de lucru al abonaţilor, încercându-se pentru o perioadă determinată – circa 10 zile – să se urmărească când sunt accesate, mai mult, reţelele de socializare – în timpul orelor de şcoală pentru elevi, în timpul programului de serviciu pentru adulţi sau în timpul liber!
Ce surpriză imensă am avea şi abia atunci ar exista motive suficiente pentru a elimina „răul din faşă”, pardon din… scutece!
Prof. Dumitru ANA
