Îmi spune un prieten, învăţător, aflat pe un pat de spital în urma unei intervenţii chirurgicale, să scriem şi despre altceva „în afară de coronavirusul ăsta”. Că el nu mai vrea să citească aşa ceva. Încercăm, Dane, i-am zis, dar nu vezi că toate se leagă de pacostea asta?! De-acum înainte, destul de mult timp, vrem, nu vrem, va trebui să ţinem cont de acest virus sau de altele la fel de agresive care pot genera pandemii.

Uite, am zis să nu mai scriem despre politicieni, care şi acum încearcă să câştige capital politic, grăbindu-se să-şi arate primii grija, în public, faţă de oamenii bolnavi şi de medici sau asistenţi. Cine sunt… bunii samariteni? Păi, tot cei care acum două luni, să zicem, nu aveau nicio treabă cu bolnavii sau cu medicii, cu Sănătatea, în general. Am vrut să nu mai scriu despre ei, Dane, dar unul, băiat deştept, mi-a atras atenţia prin limpezimea câtorva mesaje privind regândirea modului de abordare a sistemului medical. Nu s-a repezit să anunţe vreo donaţie, deşi ştiu că a făcut-o personal, ci a spus nişte lucruri de luat în seamă. Cum ar fi, de pildă, importanţa profilaxiei şi a tratării pacienţilor la domiciliu, cu sprijinul familiei, printr-o monitorizare inteligentă în urma unei selecţii realizate printr-un protocol. Tot din lecţia pe care ne-o dă Covid-19, acelaşi om politic spune că ar fi utilă introducerea în şcoli a unui manual scurt, privind modul de comportare în astfel de situaţii, „aşa cum se făceau pe vremuri cursurile de prim-ajutor, care să fie predat încă din gimnaziu, însoţit de probe practice”. Ce zici, Dane, ca învăţător de copii, nu ar fi bună o astfel de măsură?

Ştiu că ai vrea să afli, din ziar, cum ne descurcăm noi, jurnaliştii, în astfel de vremuri. Şi mai ştiu – o, Doamne! – cât ai dori să fac referire la momente istorice, la oamenii mari ai acestui neam, despre care vorbeam câte-o zi întreagă, vara, la Văleni. Dar, Dane – poate mă repet cu vorbele mari – istoria o scriu acum în primul rând medicii, asistenţii şi ambulanţierii, care se luptă, unii cu mâinile goale, cu acest virus. De-aia scriem ce scriem! Tu nu vezi ce agitaţie e chiar şi la tine în secţie sau în salon?

Bine, bine, o să întrebi, dar cât mai durează situaţia asta? Nimeni nu ştie! Şi medicii învaţă din mers. Un vaccin împotriva Covid-19 va apărea cel mai devreme în decembrie. O spune în „Adevărul” prof. dr. Olga Simionescu, şef de clinică la Spitalul Colentina din Bucureşti. După găsirea soluţiei ştiinţifice, e nevoie de teste, de aprobări, de autorizări, de manufactură şi distribuire. Or, asta poate însemna un an, un an şi jumătate din momentul apariţiei primelor cazuri, care au fost semnalate în decembrie 2019, la Wuhan, în China. Până atunci sunt încercate tot felul de tratamente, cu rezultate diferite de la caz la caz.

Îţi mai spun că în această aşa-zisă „luptă în focar” a fost luată în calcul şi o metodă controversată, a „imunizării de turmă”. Cu alte cuvinte, transmiterea virală se opreşte dacă sunt suficienţi oameni infectaţi, fiindcă se creează anticorpii necesari. Există, însă, riscul ca mulţi oameni să moară, în special bătrânii, aşa, că, Dane, ai dreptate, nu vreau să-ţi mai induc vreo stare proastă. Te rog, fă-te bine, că poate ne-om vedea prin iunie, iulie… Sau când o fi! 

Distribuie pe Facebook