Prin Experimentul Piteşti, aşa-zisa formă de „reeducare„ prin tortură practicată sub autorizaţia autorităţilor comuniste între 1949 şi 1952 în închisoarea de la Piteşti, au trecut peste 1.000 de tineri, majoritatea studenţi, dar şi elevi. Iadul care i-a îngrozit chiar şi pe şefii PCR a fost sursă de inspiraţie pentru exerciţiile teatrale puse în operă de Alexander Hausvater, cel care semnează regia şi scenografia spectacolului-manifest „Experimentul P.”. Prezentată în premieră absolută (şi deloc întâmplător) la Piteşti, piesa-eveniment a deschis, în forţă, a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi, ajuns în acest an la ediţia a XXII-a.
„Cine nu îşi aminteşte trecutul riscă să îl repete”, spunea un filozof din secolul 19. În această cheie a fost construită povestea „Experimentului P.”, după un text scris de Radu Dragomirescu.
„De ce?„
Alexander Hausvater (născut la Bucureşti, crescut în Israel, şcolit în stil irlandez şi consacrat în arta regizorală pe pământul Canadei) a demonstrat, prin „Experimentul P.”, că teatrul poate rupe bariere aparent de netrecut. Regizorul a… întors Fenomenul Piteşti împotriva Fenomenului Piteşti, ca să scoată omul din… neomul nou.
„Este vorba de ceva istoric, care nu s-a oprit din cauza unei revoluţii… Este un spectacol care îmbină muzica, dansul, pictura, filmul, lumina ca să dea ideea că în fiecare din noi există un potenţial extraordinar, pozitiv, dar noi continuăm să ne uităm unul la altul într-o manieră critică, într-o manieră negativă. Generaţia nouă nu ştie despre ce s-a întâmplat în trecut, nu s-a uitat la părinţi şi la bunici şi nu a întrebat «De ce, tată, de ce, bunicule ai făcut asta sau ai tolerat asta?». Fără această cunoştinţă şi fără această revoltă nu vom merge mai departe…” (Alexander Hausvater).
Spălarea pe creier
Trupa a fost extrem de motivată să joace în „Experimentul P.”. Actorii (Gogu Preda, Ciprian Valea, Ramona Olteanu, Ada Dumitru, Dan Andrei, Diana Bagdasar, Daniela Butuşină, Radu Bunescu, Iulia Dumitru, Oana Marcu, Andrei Nedelea, Alexandru Nuţă, Tatiana Serghi) au jucat cu o plăcere fantastică. De altfel, fiecare om din echipă – Maria Miu (scenografie), Victoria Bucun (coregrafia), Gabriel Basarabescu (muzica), Monica Pop (asistent regie) ş.a. – s-a implicat foarte mult pentru dezvoltarea spectacolului.
„Piesa urmăreşte povestea unui tânăr selectat într-un experiment de acest tip. M-a interesat impulsul utopic care vede ca posibilitate reală spălarea pe creier şi construirea unui om nou care la rândul lui să spele pe creier alţi oameni. Conflictele dintre autoritate şi individ, dintre destinul colectiv şi destinul individual, dintre individ şi om ca reflecţie a politicului, dintre ceea ce devenim ca să satisfacem politicul şi noi înşine cu talentul nostru individual, antagonismul dintre diferitele idealuri ale vieţii fericite, alegerile pe care trebuie să le facem între diferite tipuri de rău, toate aceste conflicte, care sunt permanente în orice societate, devin nesemnificative pentru gândirea utopică.” (Radu Dragomirescu).