Contrar unor aşteptări, nu vom scrie astăzi, aici, despre mita nemuritoare luată de poliţiştii de la „Permise”. Avem timp în următoarele decenii să tot abordăm fenomenul corupţiei, fiindcă – după cum se vede – şpaga noastră cea de toate zilele tinde să devină o marcă de ţară. Nu vom scrie nici despre tăierile de panglici, apanaj al unor şefi politici de instituţii aflaţi în căutare de popularitate şi de voturi. În opinia noastră, altul este subiectul zilei. Se referă la cultură, adică la ceva destul de rar în aceste vremuri şubrezite de mediocritate.
Ne asumăm din nou acest risc, motivul principal fiind un eveniment de excepţie care va avea loc în zilele următoare la Piteşti. Este vorba despre Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi – sau, dacă vreţi, de viziuni noi, moderne – cu o premieră absolută: „Experimentul P.”, un adevărat manifest, „un vaccin împotriva dictaturii”, cum spunea deunăzi omul de radio Gabriel Basarabescu.
Ieri am avut ocazia să-l cunoaştem pe regizorul şi scenaristul acestui spectacol, pe Alexander Hausvater, un om care ne-a spus pe şleau, privindu-ne în ochi, că din cauza noastră – inclusiv a lui – cultura este la pământ, răpusă de celulare, de neglijenţă şi de pasivitate. Prezent la conferinţa de presă a Consiliului Judeţean – unde temele principale au făcut referire la cultură şi, probabil, din această cauză sala a fost aproape goală – dl. Hausvater a comentat: „Noi, la teatru, dacă ar fi scaune goale, ne-am sinucide”…
Noi, la teatrul din Piteşti, am avut adeseori scaune goale şi nu ne-am sinucis. A cui a fost vina acestui dezinteres? A mai multora, administrativ vorbind, fiindcă nu ne-am preocupat să-i educăm pe oameni, nu am reuşit să-i învăţăm că teatrul face viaţa mai bună, că teatrul le poate schimba atitudinea, le poate deschide mintea. „Cultura e total neglijată, deşi oamenii se zbat să creeze. Avem un potenţial special, care ţipă, iar noi… Să existe teatre, să existe galerii de artă, iar omul, tânărul, să nu ştie despre ele, asta e grav!” – a atins o rană deschisă regizorul invitat la Piteşti.
Un teatru este barometrul unui oraş. E oglinda lui. Iar oamenii care vin la spectacole, ca şi cei care citesc cărţi, sunt mai buni, mai inventivi, mai câştigaţi, au alte perspective. Pe câţi dintre politicienii noştri, directori şi directoraşi i-aţi văzut la „Al Davila”? Pe câţiva. Or, asta trebuie să ne pună serios pe gânduri.
Ieri i-am adresat un „bravo!” lui Nicolae Poghirc, managerul teatrului piteştean. De când a venit la conducerea acestei instituţii, a făcut multe. Dar, în primul rând, cum spunea maestrul Tocilescu, a deschis geamurile să aerisească. Iar acum ne propune „Experimentul P.”, ceva bun pentru inimă, despre dragoste, despre puterea de a reacţiona când nu se mai poate.
Cum spuneam, nu e vorba despre mita de la „Permise”. Dar veţi înţelege că are legătură.
