Trăim cu siguranţă vremuri ciudate. Clima a luat-o razna în America: la noi nu mai contează. Plesnim de fericire şi mulţi români îşi doresc un loc stabil de muncă şi o eleganţă şi siguranţa legislativă în alte ţări, iar cei care nu reuşesc îşi doresc să ajungă în lumea cealaltă, despre care biserica şi astrologii vorbesc numai de bine. Pe toate canalele video se fac reclame la medicaţii naturiste, colcăie serialele turceşti şi se schimbă guverne. Revenind la de-ale noastre, pot afirma fără teamă că în ultimii 30-40 de ani în terapeutica medicală consacrată au apărut câteva droguri care au făcut istorie. Digitala, betablocantele, antibioticele şi statinele au făcut omenirii servicii cu adevărat vitale. Colesterolul, o fracţiune de grăsime circulantă în sângele omului, are rostul lui atunci când este în limite normale, adică până la 200 mg%. Când este crescut sau mult crescut (am întâlnit pacienţi cu valori apropiate de 1000 mg%), este actorul principal în aterogeneză care, într-un fel, hotărăşte cât avem de trăit. Farmacologia a descoperit în urmă cu aproape 80 de ani o grupă de substanţe chimice în stare să blocheze sinteza lui la nivelul ficatului. Această calitate, în mod dovedit ştiinţific, o au numai statinele şi niciun alt produs din panoplia largă naturistă care a invadat media în ultimii 20-30 de ani. Beneficiile cardiovasculare ale folosirii statinelor depăşesc cu mult micile creşteri ale riscului. Creşterea patologică a colesterolului circulant se însoţeşte de depunerea lui pe endoteliul arterelor, generând iniţial petele galbene găsite la autopsie chiar la copii cu vârsta de 4 ani. Tulburarea este genetică, transmisibilă vertical pe multe generaţii. Formarea ateroamelor începe încă din copilărie, iar apariţia şi creşterea lor sunt direct proporţionale cu nivelul colesterolului. Astfel se explică apariţia infarctelor în organele cu circulaţia terminală la adolescenţi şi tineri care la prima vedere par ciudate.
Terapia cu statine trebuie începută cât mai devreme la cei depistaţi cu valori crescute ale colesterolului. Durata terapiei este pe toată viaţa şi dozele sunt prescrise de medici. Folosite la timp, ele reduc riscul cardiovascular cu 40-45%, prin încetinirea progresiei aterosclerozei. La beneficiile folosirii corecte a statinelor se mai pot adăuga: reducerea incidenţei bolii Alzheimer şi accidentelor vasculare cerebrale cu 30%. Este profund greşită întreruperea (câteodată definitivă) a terapiei cu statine atunci când colesterolul scade sub 200 mg%. Posibile efecte secundare pot apărea, dar nu la toţi pacienţii şi nu la dozele zilnice mici/moderate şi nu trebuie să deranjeze pacienţii. Respingerea statinelor din terapie ca efect al reclamei negative proferate alarmant, inclusiv în cercuri de intelectuali (profesori, cercetătorii în diverse domenii) este profund greşită. Menţionez câteva dintre aceste reacţii secundare: dureri musculare (5-10 %), miopatiile – cu diminuarea uşoară a masei musculare (6%), extrem de rar – rabdomioliza, cu posibile dilacerări musculare pe mici porţiuni – la 0,2% dintre cei trataţi cu statine. Diabetul zaharat de tip 2 a crescut uşor ca incidenţă (0,39%) după primii patru ani de administrare, la doze de peste 20-30 mg/zi de statine. Creşteri uşoare ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP) nu indică o afectare hepatică, tratamentul nu se întrerupe şi ele se reduc în două-trei săptămâni. Varianta de statină o alege medicul, a cărui grijă trebuie să fie diminuarea dozei atunci când colesterolemia scade sub 200 mg%. Personal, socotesc posibilă creşterea riscului reacţiilor secundare şi a gravităţii lor (inclusiv rabdomioliza), din cauza începerii şi continuării pe lungi perioade (unul-doi ani) a terapiei cu statine cu doze mari (≥ 80 mg/zi), în unele urgenţe cardiovasculare. Recomand călduros folosirea statinelor atunci când este cazul, la indicaţia şi cu supravegherea continuă medicală, pe toată viaţa.
P.S. Cunoaşterea, oricât ar fi ea de complexă, nu te poate apăra de brutalitatea trecerii timpului.
