Sentinţa pronunţată de instanţă nu a avut un efect paralizant asupra fostului primar. „Nu sunt deloc şocat!”, ne-a declarat telefonic, în exclusivitate pentru ziarul ARGESUL, la doar 10 minute după aflarea veştii. Tonusul lui Tudor Pendiuc părea bun, tocmai ca o dovadă a faptului că sentinţa era previzibilă şi era pregătit psihic pentru ce e mai rău.
#”Argumentele mele nu au contat”
„Vă daţi seama că nu mi-e tocmai bine, am o stare…anume dar nu se poate vorbi despre şoc pentru că mă aşteptam la ceea ce s-a întâmplat acum. După cum a mergeau lucrurile, era clară direcţia în care se îndreaptă…”
Fostul edil-şef al Piteştiului invocă multe vicii de procedură şi crede că lucrurile nu vor rămâne aşa: „Deocamdată nu vreau decât să spun că a fost un proces…n-am cuvinte să-l caracterizez, în care nu s-a ţinut cont de probele pe care le-am depus eu, argumentele mele nici n-au fost ascultate…ce să mai vorbim…” Deşi se fereşte să acuze pe cineva anume, din cuvintele fostului ales al urbei, transpare mâhnirea că nu a fost luată în considerare apărarea şi era lesne de intuit de la bun început dar şi după cum a decurs procesul că instanţa este hotărâtă să dea un verdict usturător împotriva sa. De mai multe ori în decursul convorbirii pe care am avut-o cu Tudor Pendiuc, a accentuat că argumentele sale nu doar că nu au fost luate în considerare dar nici măcar ascultate, judecătorii părând că nu sunt interesaţi de ele. Desigur acesta este percepţia pe care a avut-o fostul edil, în calitate de inculpat. Cert este că după aflarea sentinţei nu avea deloc aerul unui om învins, ba din contră, părea decis să lupte până la capăt pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
#”Nu rămâne aşa, veţi vedea!”
Evident că dincolo de latura strict juridică a cazului, sentinţa vine să pecetluiască soarta politică a lui Tudor Pendiuc şi probabil mulţi dintre foştii lui adversari politici au desfăcut şampania. Cariera politico-administrativă îi este încheiată, mulţi afirmând că steaua lui a apus. L-am întrebat pe Tudor Pendiuc dacă simte că s-a dorit eliminarea sa din viaţa publică. Pauză de câteva secunde în telefon. Linişte. Bănuind că telefonul îi este ascultat, s-a ferit să acuze dar în răstimpurile dintre cuvinte, în imaginarele puncte de suspensie dintre ele, răzbătea mai mult decât vorbele rostite: „Ei…să vedem dacă vor reuşi să mă elimine. Acesta a fost proces corect? Nu va rămâne aşa, veţi vedea!”
În afara căilor legale de atac la care va recurge, Tudor Pendiuc ne-a mărturisit că în primul rând îşi pune speranţa în Cel de Sus. Cuvintele sale capătă în acest context valoarea unei „spovedanii” pe care o face nu neapărat pentru cotidianul nostru ci pentru piteştenii care l-au votat în atâtea rânduri: „Nu mă va lăsa Dumnezeu. Nu se poate, când ţi se face o aşa nedreptate, nu rămâne cum vor unii şi alţii. Adevărul va ieşi la lumină la un moment dat şi oamenii vor înţelege lucrurile altfel decât sunt prezentate acum…”
Ocrotirea lui Dumnezeu
Fostul edil a încheiat convorbirea scurt şi cuprinzător, cu salutul specific călugărilor: „Doamne-ajută!” ca o confirmare a faptului că dincolo de judecata lumească, el crede în ceva mai presus de fire, în cea a lui Dumnezeu care are milă de făptura Sa. De altfel în ultimii ani, Tudor Pendiuc a mers în multe locuri sacre, a vizitat mănăstiri, s-a închinat la sfinte moaşte, a ascultat sfatul monahilor vestiţi. În discuţiile pe care le purta, oricine descoperea o abordare nouă, creştină, pe alocuri mistică a fostului primar. Chiar în urmă cu câteva zile, împreună cu soţia sa, a mers la o biserică din Piteşti, a participat la Sf. Liturghie şi după slujbă s-a rugat îndelung la icoana Maicii Domnului.
În definitiv la El toate sunt cu putinţă şi se ştie din Scriptură povestea lui David, căruia i s-a dat biruinţă, atunci când niciun muritor nu mai credea. Păstrând desigur proporţiile, de-acum înainte, în ceea ce va urma, vom vedea ocrotirea lui Dumnezeu pentru robul său Tudor, dacă este vrednic de ea.
2 Comentarii
Eugen Florescu
Nu-ti este rusine !Tu vorbesti de Dumnezeu ?
Anonim
A făcut bine Piteștiului nu știu ce să spun nu știu ce s a întâmplat imi pare foarte rău nu trebuia să sfârșească așa