În mod fiziologic, cu înaintarea în vârstă se instalează un declin fizic asociat cu cel cognitiv. Nu fac obiectul prezentării noastre cazurile de demenţă instalate la oameni tineri și maturi care se comportă aleatoriu și nepotrivit cu semenii în mijlocul cărora trăiesc, uneori conducând și destinele lor.
Demenţa veritabilă, instalată de obicei la oameni vârstnici, reprezintă deteriorarea funcției cognitive ca rezultat al diferitelor boli și leziuni ce afectează creierul. Totodată, ea nu reprezintă o consecință inevitabilă a imbătrânirii. Este o problemă de sănătate publică ce afectează actual aproximativ 50 milioane de persoane în întreaga lume. Anual se înregistrează aproape 10 milioane de cazuri noi și se estimează că numărul lor se va tripla în anul 2050. Este demonstrat recent că dezvoltarea declinului cognitiv este favorizată de stilul de viață modern (sedentarism, fumat, consum excesiv de alcool, diete bogate în dulciuri, grăsimi și sare).
Stilul de viață nepotrivit se asociază cu anumite stări patologice, cu risc crescut de demenţă: hipertensiune arterială, diabetul zaharat, creșterea grăsimilor din sânge (dislipidemii), obezitatea și depresia. Acestea apar mai precoce la cei cu stil de viață nesănătos, asociat rolului eredității în unele boli: hipertensiune arterială, diabetul zaharat, dislipidemiile. Controlul medicamentos și dietetic asupra acestor factori de risc, bine manageriat, este, deocamdată, calea sigură pentru prevenirea instalării demenții și a progresiei sale.
Exercițiile de stimulare cognitivă la pacienții ce depășesc vârsta de 65 de ani: cititul sistematic de cărți istorice și culturale, memorarea 10-15 cuvinte pe zi într-o limbă de circulație internațională (franceză, engleză, germană etc.), vizionarea de programe TV genurile DG World, Teleenciclopedia etc., ar putea fi utile în reducerea riscului de demenţă. Nu insist pe vizionarea serialelor turcești, “meciurile” partidelor politice și filmelor dure, cu împușcături și crime, în direct: ele n-au efecte decât să ofere vise pline de coșmaruri și să provoace insomnii.
Suplimentele alimentare (vitaminele din complexul B, vitamina E, acizii grași polinesaturaţi, diverse produse anti-aging prezentate la emisiuni TV de specialiști neautorizați), nu par să reducă riscul de demenţă și nu sunt recomandate în ghidul OMS.
În istoria omenirii au fost celebrități care au ajuns și depășit vârsta de 90 de ani și se pare că nu au fost atinse de demenţă: Pablo Picasso – decedat la 92 de ani, Michelangelo Buonarotti – decedat la 90 de ani, Harold Wilson – decedat la 92 de ani. Eu însumi cunosc câțiva vârstnici de peste 90 de ani, care au mintea vioaie și pot întreține conversații la nivel înalt cu oricine, din istoria universală și din evenimentele actuale. Ele sunt excepții, nu întăresc regula și nimeni din noi nu trebuie să-i blamăm, pentru că nu ne putem ridica și menține la nivelul lor.
De reținut este că încercările de prevenție demenţelor vizează:
- un stil de viață sănătos cu exerciții fizice practicate zilnic (fără excese de durată sau de eforturi grele),
- abținerea de la fumat și consumul excesiv de alcool: cafeaua este permisă, dar trebuie să fie prea tare și prea multă (peste două cești pe zi), cu interdicție la hipertiroidieni și cei cu tulburări de ritm cardiac;
- evitarea grăsimilor saturate, dulciurilor concentrate în exces și a consumului de sare (moderat sau în exces);
- tratamentul continuu și de calitate al unor afecțiuni cu risc de demenţă: hipertensiune arterială, diabetul zaharat, dislipidemiile, obezitatea, depresia etc.
Asta nu înseamnă că toți cei care respectă recomandările de mai sus vor ajunge la 90 de ani cu “toată mintea în traistă”. Factorul ereditar și destinul fiecăruia vin deseori să strice echilibrul de-o viață și ne-am obişnuit să credem că există un Dumnezeu care le orânduiește pe toate. Dar, atenție, până la el ne pot mânca sfinții, așa că trebuie să credem și să aplicăm recomandările medicale.
P.S. Cu răbdare și onestitate, poți ajunge înțelept învățând din cele mai simple și mai neașteptate lucruri.
