Primele filme de care îmi aduc aminte să le fi văzut conțineau, printre altele, și scene la spălătoriile de rufe. Nu cele precum curățătoriile pe care le găsim prin toate mall-urile de astăzi, ci o sală plină de mașini de spălat și uscătoare, în care bagi sacul de rufe, niște detergent, plătești și apoi aștepți să termine. Și se pare că sunt singurul care își dorește ca o astfel de afacere să fie înfloritoare în România.

Cât de mult se învârte viața voastră în jurul unei mașini de spălat? „Trebuie să băgăm la spălat” vă este mai cunoscut decât ar trebui. Apoi trebuie întinse rufele, apoi luate, călcate, împăturite și puse la loc. Asta dacă nu cumva, vară fiind, rufele voastre sunt supuse unui duș de 10 minute, pe care prognoza meteo nu l-a văzut absolut deloc. Ok, sunt și mașini de spălat cu uscare. Sunt și uscătoare care se potrivesc perfect cu mașina pe care o avem deja. Însă acest lucru nu răspunde întrebării: de ce nu avem mai multe spălătorii de rufe.

O parte din răspuns poate fi pus pe seama noțiunii de a avea. Popor văduvit de simțul proprietății timp de jumătate de secol, ideea de a avea implică bunăstare, chiar dacă scurgerea mașinii de spălat nu este aranjată în așa fel încât să dea într-o țeavă, ci direct în chiuvetă sau toaletă, prin intermediul furtunului. Ideea de a avea totul este cimentată de către îndemnurile pe care le vedem peste tot, într-un mod mai mult sau mai puțin direct: afișe stradale, reclame la TV, chiar și în magazinele de mobilă: trebuie să avem mașină de spălat.

Sau, mai exact, trebuie să avem mereu hainele curate, iar acest lucru poate fi real 100% din timp dacă avem mașina noastră de spălat. Magda Catone a fost mereu gata să ne ajute cu câte o cutie de detergent. Vizionarea unei piese de teatru pică în plan secund, atunci când o altă persoană are o rochie atât de neagră, încât explicația este că poartă mereu după ea balsamul.

Realitatea spălătoriilor de rufe este că detergentul și balsamul sunt în continuare necesare. Ceea ce plătești este actul spălării și uscării și tot ce ține de acesta: timp, apă și energie electrică. Ceea ce cheltuiești pe o mașină de spălat de-a lungul anilor, recuperezi prin costurile reduse spălării rufelor într-un loc special amenajat.

O altă parte ce poate sta la baza unui răspuns este dorința de intimitate  a românului. Pentru un popor obișnuit cu capra vecinului, aruncarea unei priviri în propria ogradă este stânjenitoare. Acest lucru este echivalent cu a vedea perechile de chiloți cărate pe scări, către spălătoria de rufe.

Această explicație pică în momentul în care ridici privirea din telefon și o îndrepți către balcoanele pe lângă care treci. Rânduri, zeci, sute, poate mii de metri de rufe întinse pe sârmă și proprietari care sunt prea ocupați să se gândească ce spune vecinul despre culoarea lenjeriei intime.

Un alt motiv ce stă la baza lipsei stă în existența curățătoriilor. Fiind un loc unde lași haine și ți se spune să revii la o anumită dată, acesta își pierde din atractivitate pentru că nu există ideea de self service. De exemplu, benzinăriile oferă și posibilitatea de a-ți spăla propria mașină, pe baza unor jetoane cu un timp limitat. Acesta ar putea fi și punctul de plecare în explicarea conceptului de spălătorie de rufe.

Lipsa de spațiu și organizarea unui lanț de spălătorii de rufe reprezintă cel mai probabil motivul pentru care nu avem parte de așa ceva în România. Studiul de piață al rentabilității unui astfel de serviciu indică probabil lucruri nu prea grozave pentru un antreprenor ce dorește să se rezume la o singură spălătorie. De aceea, realizarea unui lanț, cu posibilitatea de franșiză este soluția care ar putea atrage atenția milioanelor de români asupra ideii că poate este mai bine să evite rufele zburate de pe sârmă, amestecarea hainelor nepotrivite și pierderea șosetelor dacă aleg să meargă la o spălătorie de rufe din cartierul lor.

Tu ce părere ai? Ți-ai lăsa rufele pe mașini de spălat care nu sunt ale tale?

Distribuie pe Facebook

Argeşul

See Full Bio