Trăim o democrație românească, una originală, unde cine are puterea impune… democrația sa! Ciudat, trist, dar așa este! Cine are „guvernul meu”, „partidul meu”, „parlamentul meu”, „palatul meu” nu văd ce-i mai trebuie altceva, deci și democrație. „Demosul”, adică poporul, poate să lăcrimeze, poate să iasă în stradă, tot una este! „Statul sunt eu!”, o formulă care se regăsește – vai! – și în 2021, deși din Ludovic al XIV-lea n-au mai rămas nici… surcele.
Când la „Colectiv” s-a întâmplat tragedia, vina a purtat un nume sau chiar mai multe. După incendiile de la Piatra Neamț și de la „Balș” este căutat… acarul Păun, instalatorul, care n-a calculat bine, n-a atras atenția despre puterea instalației. Nu se ia în calcul că nu era căldură în spital, că în capitală este o problemă cu încălzirea, cu o termoficare care acuza de multă vreme neputințe pe la kilometrii de „intestine” de sub București… Este adevărat, „Guvernul meu” n-a pus foc, „partidul meu” nu are datoria să vegheze pe la spitalele depășite de multă vreme nu numai medical, ci și administrativ. Spitalele au devenit însă „carapace” spre demolare; cu atâtea improvizații la instalațiile specifice tratamentelor, încât a te interna azi suferi una din două: rămâi cu „nosocomialele”, mori din cauza lor, sau iei foc, te scapă, cu noroc, cineva sau devii o torță, ca la Pompei… Când casa lui Esculap arde, în urmă rămâne cenușa: adio, sănătate!
Este greu astăzi să te internezi undeva. Este greu să beneficiezi de un consult multidisciplinar că… Covidul a ridicat bariere de netrecut – de la medicul de familie, până la unii specialiști. Chiar și cei care știu că au Covid preferă autotratament și vin – spun medicii – târziu, cu forme foarte grave, unele nevindecabile. Pandemia i-a isterizat pe toți: bolnavi, medici, asistente. Preocupați să salveze – eroic, da! – vieți din îmbrățișarea Covidului, cei mai mulți uită că un bolnav cronic, netratat la timp, poate să moară mai ușor decât cel care are nevoie de oxigen…
Cât privește vaccinarea, una se afirmă oficial, alta este pe teren. Programări din mai multe surse au creat haos încât ori se termină vaccinul, ori este așteptat, ori rapelul este pus semnul întrebării. S-a iscat și un conflict mocnit între generații, aşa că s-a făcut un apel oficial încât vârstnicii (cel mai adesea cu comorbidități) să beneficieze real de prioritate neîngrădită.
P.S. Schimbarea numelui Pieței „Lenin” din Pitești, în loc să beneficieze de atenția specială a decidenților a generat mai multe orgolii. Piața „Simfoniei lalelelor” cred cu tărie că ar depăși obiectiv (prin numărul edițiilor și prin prezența lalelei în heraldica (stemei) municipiului) orgoliile de orice fel, mai ales cele politice. Dacă ar fi să simplificăm total, spuneți-i uneia Piața Prefecturii, iar celeilalte Piața Primăriei. Activiștilor din toate partidele li s-ar lua astfel obiectul muncii! În țări civilizate, cu democrație consolidată, un astfel de demers comunitar ar stârni un referendum. Acolo „demosul” este înaintea politicului!
