Problema tratamentului bolilor este deosebit de spinoasă. Ameliorarea şi vindecarea au început să devină obiecte de artă pierdute. În Europa, medicamentele de bază se eliberează de la farmacii numai pe baza prescripţiilor medicale. Excepţiile sunt rare. La noi este… ca la piaţă.
Pentru suferinţe comune şi de scurtă durată, cum ar fi virozele diverse (răceli uşoare) care, de regulă, trec „fără tratament în şapte zile şi cu tratament într-o săptămână”, pacienţii merg direct la farmacie, unde sunt serviţi cu promptitudine cu „toate cele ce altfel nu s-ar vinde”. La solicitarea universalului „Algocalmin” se mai cere rareori reţetă, dar la insistenţe se vinde şi fără.
Abuzurile pe care le fac de regulă pacienţii se referă la câteva leacuri.
Orice persoană (îndeosebi de sex feminin) cu vârsta de peste 50 de ani, suferind de două-trei boli cronice, pentru care li se prescriu patru-cinci droguri, cu de la sine putere, agitate şi de reclamele media, ia aşa-zisele „hepatoprotectoare”, care, chiar dacă nu ajută, uşurează puşculiţa.
Excesul de antibiotice solicitate, de regulă, pentru toate stările febrile este însă o eroare, uneori gravă. Administrate în cure repetate şi pe perioade de peste şapte zile, ele pot crea tulpini de bacterii rezistente; alteori, prin decimarea florei microbiene intestinale favorabile nouă – microbiota – favorizează proliferarea excesivă a unor germeni care pot face mult rău. Exemplul cel mai edificator este al lui „Clostridium dificille”, care poate produce forme grave de enterocolită, potenţial mortală.
O altă eroare terapeutică o constituie administrarea excesivă, uneori pe lungi perioade (ani), de IPP-uri – „inhibitori de pompă de protoni” care diminuează sever aciditatea gastrică. Mulţi pacienţi iau „ca protectoare” unul sau două comprimate pe zi, atunci când îngurgitează patru-cinci medicamente pe zi pentru boli diverse: este total greşit.
Moda curelor prelungite, pentru combaterea infecţiei cu „Helicobacter Pilory”, cu IPP-uri, asociate cu unul-două antibiotice, are acelaşi efect. Lipsa de acid în secreţia gastrică pe lungi perioade instalează în timp gastrita atrofică, ştiută ca stare precanceroasă.
Tot IPP-urile se folosesc, ani buni, pentru arsurile retrosternale date de Esofagita de reflux, care însoţeşte hernia gastrică transhiatală instalată în timp la peste 75-80% dintre persoanele de peste 70 de ani, îndeosebi la femei supraponderale. De dorit ar fi ca suferinzii din acest eşantion să-i solicite medicului alte medicamente pentru ameliorare.
Două obiceiuri nesănătoase au cuprins endemic, în ultimii zece-cincisprezece ani, în special pacientele:
– informarea de pe site-urile nemedicale, pe internet, care cuprinde adeseori acuze nefondate la adresa unor medicamente ce şi-au dovedit eficienţa în timp, cu recomandarea de înlocuire a lor cu produse naturiste total ineficiente;
– studierea excesivă a efectelor secundare ale medicamentelor prescrise de medici.
Adevărata terapeutică se referă la adaptarea generală a remediilor la singularitatea cazului. Ideal ar fi ca medicul curant, după evaluarea completă şi profesionistă a pacientului, să elaboreze o prescripţie medicală după modelul „non multum, sed multa”, pe care să şi-o asume la nevoie. Încrederea pacientului în medicul curant şi prescripţia lui constituie ele însele o terapie, deseori extrem de eficientă.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
