Directorul unuia dintre principalele spitale din Wuhan, epicentrul epidemiei de coronavirus, a murit azi-dimineaţă din cauza bolii. Asta anunţa în zori televiziunea de stat din China. Tot oficial se relata că bilanţul deceselor în urma infectării cu temutul virus ajunsese la 1.868 în China şi la 1.873 pe întreg globul. Neoficial, însă, sunt tot felul de scenarii. De pildă, conform unei… teorii a conspiraţiei, aici ar fi mâna americanilor, care, prin intermediul respectivului virus, au dat o puternică lovitură economiei chineze. Alţii spun că la mijloc sunt ruşii, dar – de ce nu? – pot fi chiar asiaticii, interesaţi de profitul marilor companii farmaceutice.

Poveşti au fost şi vor fi cât e lumea, iar unele au, probabil, şi un sâmbure de adevăr. Pe mine însă m-a pus cu adevărat pe gânduri o pagină de manuscris pe care mi-a trimis-o un prieten. Încerc să v-o relatez pe scurt. „Un om de ştiinţă chinez numit Li Chen a intrat în Statele Unite, transportând din China cea mai importantă şi mai periculoasă armă biologică a ultimului deceniu. Ei o numesc «Wuhan-400» pentru că a fost dezvoltată în laboratoarele de-acolo situate în afara oraşului Wuhan, fiind cea de-a patru sută formulă viabilă creată de om prin mutaţii ale unor microorganisme în acel centru de cercetare.

«Wuhan-400»este o armă perfectă. Afectează numai fiinţe umane. Nicio altă fiinţă vie nu poate fi purtătoarea ei. La fel ca sifilisul, «Wuhan-400»nu poate supravieţui în afara unui corp uman viu mai mult de un minut, ceea ce înseamnă că nu poate contamina permanent obiecte sau suprafeţe anorganice aşa cum poate antraxul şi alte microorganisme virulente”.

Ce avantaje ar avea o astfel de armă? Păi, din lectură aflu că ar putea fi folosită pentru a şterge de pe hartă un oraş sau o ţară, fără a mai fi nevoie de o decontaminare complicată şi scumpă înainte de a prelua acel teritoriu. Continui să citesc: „Rata de ucidere a lui «Wuhan-400»este de sută la sută. Nimeni nu poate supravieţui. Chinezii au testat-o, Dumnezeu ştie cum, pe mulţi prizonieri politici. Nu au fost niciodată capabili să găsească un anticorp sau un antibiotic eficient împotriva ei. Virusul migrează spre tulpina creierului, iar acolo secretează o toxină care mănâncă literalmente ţesutul creierului, ca acidul într-o baterie”.

Mă opresc aici cu povestea. Ce vreau să spun, de fapt? Despre ororile provocate de armele biologice – de care ne-a ferit Domnul! – probabil aţi mai citit şi dumneavoastră. Şocant mi se pare altceva. Şi anume că tot ce v-am spus aici face parte dintr-un roman, „The Eyes of Darkness” („Ochii întunericului”), scris de un american, Dean Koonz, în 1981!

Astăzi, la 39 de ani distanţă, la Wuhan un virus gripal face ravagii. A dracului coincidenţă!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio