Sunt suferinţe ale intestinului (subţire şi gros), cu substrat inflamator, de etiologie diversă, neinfecţioasă, dar mai ales infecţioasă, exprimate prin diaree şi suferinţă locală şi generală, cu sau fără febră.
Diareea acută este semnul principal al EA, cu tranzit intestinal accelerat şi eliminare de scaune frecvente (mai multe de 3 pe zi) şi cu consistenţă scăzută. EA este răspândită pretutindeni, la toate vârstele, asociată strâns cu nivelul socio-economic al unei populaţii, cu gradul de salubrizare a comunităţii (apa potabilă, îndepărtarea reziduurilor fecaloid-menajere), cu igiena alimentară şi individuală.
Rezervorul de infecţie este omul, reprezentat de bolnavi sau purtători aparent sănătoşi. Transmiterea infecţiei se face prin contact direct sau prin elemente de mediu contaminate (apă, alimente, obiecte personale). Animalele (inclusiv cele de companie) sunt rezervoare însemnate de microbi care pot ajunge la om direct sau prin consumul de alimente şi apă contaminate. Importanţa “mâinii murdare” în transmiterea infecţiilor digestive este omniprezentă. Muştele şi rozătoarele pot fi şi ele implicate în transmiterea infecţiilor intestinale. Receptivitatea este generală, dar copiii sub 5 ani sunt mai expuşi, neavând însuşite pe deplin regulile de igienă individuală şi nici suficientă imunitate.
Spectrul etiologic al EA infecţioase este extrem de larg, dar în practică majoritatea diareelor infecţioase rămân neetichetate etiologic: Bacteriile, (Shigella, Salmonella, Escherichia coli, Yersinia, Clostridium dificile, Stafilococul auriu), Fungii (Candida albicans ş.a.), Protozoarele (Giardia lamblia ş.a.), Metazoarele (Trichinella spiralis), microbii componenţi ai ecosistemul intestinal (microbiota). Administrarea nepotrivită şi frecventă a antibioticelor poate crea dezechilibru disbiotic intestinal, cu multiplicarea germenilor rezistenţi la antibiotice. Virusurile reprezintă probabil cauza cea mai frecventă a EA infecţioase, mai ales la copii.
Tabloul clinic este constituit din semne generale şi sindroame digestive nespecifice, frecvent intricate. În EA banală, simplă, produsă de microbi ai florei obişnuite intestinale, la o gazdă cu apărare normală, debutul poate fi brusc, cu: febră, astenie, cefalee, anorexie. Apar dureri abdominale diferite, adesea colicative, greţuri, vărsături, emisii frecvente de scaune, uneori explozive, care pot fi apoase sau cu mucozităţi. Durerea abdominală periombilicală traduce o suferinţă a intestinului subţire, iar cea din flancuri – interesare colonică. Apar deseori balonări şi zgomote intestinale exagerate.
Evoluţia este adeseori autolimitată (2-3 zile),, dar uneori boala se poate prelungi la câteva săptămâni, cu sindrom de deshidratare, mai ales la vârstele extreme. Formele clinice de EA sunt multiple. Descriem în continuare câteva dintre ele, importante prin gravitate:
– Dizenteria bacteriană – produsă de Shigella. Transmiterea ei se face pe cale fecal-orală (“boala mâinilor murdare”). După o incubaţie de câteva zile, apar brusc scaune diareice, febră, sindromul dizenteriform (crampe abdominale, tenesme, scaune afecaloide – cu conţinut muco-pio-sanghinolent).
– EA stafilococică – cu două tipuri de infecţii intestinale: toxiinfecţii alimentare – apar la câteva ore după ingestia toxinei preformate în alimente (carne, ouă, smântână, brânză) – evoluţia este de 1-2 zile, şi enterocolita acută – apare la bolnavi chirurgicali, şocaţi, trataţi cu antibiotice la care microbul este rezistent şi se multiplică abundent în lumenul intestinal şi eliberează toxină, cu tablou clinic sever.
– EA cu Clostridium dificile – pseudomembranoasă, post-antibioterapie. Germenul cauzal este strict anaerob şi nu are proprietăţi invazive, dar secretă două toxine care trec în circulaţia sistemică şi dau la bătrânii taraţi un sepsis sever, adesea mortal. Boala apare la 4-9 zile de la introducerea unor antibiotice cu spectru larg cu: febră, dureri abdominale, diaree apoasă, mucoasă sau sanghinolentă, care poate evolua către megacolon toxic, perforaţie colonică, peritonită. Clostridium dificile se întâlneşte frecvent în intestinul pacienţilor vârstnici, cu internări multiple în spitale diverse, inclusiv la cei instituţionalizaţi. Tratamentul este dificil de gestionat şi mortalitatea este crescută. Prezentarea EA are ca scop luarea ei în seamă, mai ales la copii şi bătrâni, adresarea la medic cât mai de curând posibil, deoarece unele forme au evoluţie severă şi aplicarea cu întârziere a tratamentului este deseori grevată de insucces terapeutic.
