Related Articles

23 Comentarii

  1. 1

    Anonim

    Scriitura lui Gheorghe Savu (şi cea despre „Eminescu din tablou”-L de mai sus, cu atât mai mult) are trăsăturile gnomismului voda-fonic atavic sentențios, axio-eticist , care impregnează insidios ca umedul in textura migăloasă (a) unor interfețe (de contact) între trecutul apercepției eudemoniace(Alfabet/Gutenberg) prin puntea prezentului afrodisiac, veşnic tranzitoriu(Hollywood/Einstein) si proiecția N (endimensională) a unui viitor discontinù (digitalizat) din ERA postNOTA-tistă a lui Sony/Filips.

    Reply
    1. 1.1

      Anonim

      Iar ne-ai zăpacit de cap!

      Reply
      1. 1.1.1

        Anonim

        Scriitorul Gheorghe Savu ,aflat (fizic) pe holul unui gimnaziu românesc,care şi-a ales ca patron spiritual chiar pe SIMBOLUL geniului creației lirice nationale ,Mihai Eminescu, se lasă excedat parcă de „Manifestul suprarealismului” al lui André Breton şi în fața portretului realist (uriaş) al SIMBOLULUI național vede „un tablou viu” care „ar trebui să nască o lume”(Joan Miró), creație suprarealistă impregnată de „credința in realitatea superioară a unor forme de asociere până atunci disprețuite, în omnipotența visului , în jocul dezinteresat al gândirii”(André Breton).
        Portretul de pe perete (al lui Mihai Eminescu) este trasfigurat suprarealist de eseistul român Gh. Savu , ca odinioară pictorul Salvador Dali în „tablou capodoperă” înfățişând „Persistența memoriei”, prilej pentru eseist de a rememora gânduri eminesciene din „Sărmanul Dionis”, ca în tabloul surrealist al lui René Margritte „Philosopher’s lamp”.

        Reply
        1. 1.1.1.1

          Gigi

          Domnule, nu uita ca e un simplu articol de ziar. Deci, sunt doua posibilități: ori nu ai simțul realității, ori faci mișto de autor. Eu cred ca ultima varianta este valabila. Poate ca mai este una, dorință ta de a ieși din anonimat si de a epata.

          Reply
          1. 1.1.1.1.1

            Anonim

            „De fapt, poezia caracteristică şi mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire. Speranță, credință, mângâiere, nimic nu se găseşte la
            Eminescu. Locul de încolțire e dezamăgirea.
            Accentele sunt profunde.Dezamăgirea a dat limbii româneşti o capodoperă de o amărăciune glacială, care se cheamă Luceafărul”. (Tudor Arghezi)

            … *** ….
            „Hyperion vedea de sus
            Uimirea-n a lor față;
            Abia un braț de gât i-a pus
            Şi ea l-a prins în brațe…”

            „Ea , îmbătată de amor,
            Ridică ochii. Vede
            Luceafărul. Şi-ncetişor
            Dorințele-i încrede:

            _Cobori în jos , luceafăr blând,
            Alunecând pe-o rază,
            Pătrunde-n codru şi în gând,
            Norocu-mi luminează !

            El tremură ca alte dăți
            În codri şi pe dealuri,
            Călăuzind singurătăți
            De mişcătoare valuri;

            Dar nu mai cade ca-n trecut
            În mări din tot înaltul:
            _ Ce-ți pasă ție, chip de lut,
            Dac-oi fi eu sau altul ?

            Trăind în cercul vostru strâmt
            Norocul vă petrece ,
            Ci eu în lumea mea mă simt
            Nemuritor şi rece”.

            (Mihai Eminescu – „Luceafărul”- finalul poemului)

          2. 1.1.1.1.2

            Ciescu

            Domnul Mărcuță Bălăceanu (a nu se confunda cu numele stabilimentelor Mărcuța și Bălăceanca) este o fire complexă și dionisiacă, are cultură și verb dar atunci când uită să se trateze, dă cu oiștea în gard, că mi-e jenă să spun cu mucii în fasole.

          3. 1.1.1.1.3

            Anonim

            Pe limba ta (limbajul tău ) „de trib”-vezi „idolii” lui Fr. Bacon- : „hai sictir”!

          4. 1.1.1.1.4

            Anonim

            Crapă fierea în securiştii pensionați gigi (vălcea) mioara, cornel (mârghia) ÷ colonelul „secăturist” georggică („eminescolog” închipuit de Cieşti) că eseistul Gheorghe Savu a reuşit prin talent , cultură şi muncă adevărată să ajungă la sufletul cititorilor ziarului ARGEŞUL şi a tuturor iubitorilor de valori româneşti autentice.

          5. 1.1.1.1.5

            Anonim

            Ceea ce mă intrigă pe mine este lipsa de bun simț a intervențiilor unor „comentatori” de factura …”Gigi”, care îşi golesc viscerele otrăvite de invidie , vădind un evident si gregar complex de inferioritate, generat de analfabetismul funcțional structural propriu (funciar), dublat de tarele morale si culturale, dar şi psho-sociale evidențe.
            Comentariile atacate (din invidie sau teamă ?) de neavenitul şi novicele „Gigi” sunt comentarii, în mod evident , ale unui comentator obiectiv, avizat şi capabil de formularea unor judecăți de valoare elevate , întemeiate pe cunoaşterea aplicată a celor despre care scrie cu măiestrie eseistul Gheorghe Savu , care depăşeşte si prin eseul „Eminescu din tablou” condiția de ziarist-autor al unui „articol de ziar”,pur şi simplu, înscriindu-se pe orbita creației literare originale, după toate criteriile unei epistemologii estetice suigeneris . Eseul lui Gh. Savu are vădite accente poetice , în consonanță cu vibrația emanând fie si doar dintr-un tablou- portret (real) ,dar cauționând-parcă suprarealist-spiritual-GENIUL Național. Mihai Eminescu, (şi cel din eseu) rămâne cel „nemuritor” şi atât de incandescent pentru spiritualitatea românului care s-a născut poet.

        2. 1.1.1.2

          Anonim

          Hmmm, parcă ne-am mai revenit, puțin, că mai citim și noi…

          Reply
          1. 1.1.1.2.1

            Anonim

            Parca asistam la discutia unor pacienti de la Vedea !

  2. 2

    Dora

    Pentru astfel de articole il citesc eu pe acest autor! Frumos si adevărat!

    Reply
  3. 3

    Goargăș

    Așa cum este el, cu bune și cu rele (nimeni nu-i perfect), ,,anonimul” reprezintă o figură interesantă și originală a spațiului virtual al acestui ziar. Să nu-l mai sâcâim (cu condiția ca și el să fie băiat de treabă) și să-l lăsăm să ne prezinte părerile sale, unele extrem de incitante.

    Reply
  4. 4

    Anonim

    „Aş fi vrut să nu citesc niciodată „Ulisse”(James Joyce), îmi provoacă un sentiment de inferioritate”. (George Orwell)

    Reply
    1. 4.1

      Boni

      Hmmm…un roman greu pentru oameni cu pretenții, dar Argeșul este, totuși, un ziar, nu o revistă de cultură!

      Reply
      1. 4.1.1

        Anonim

        Suzați !…Pardon !

        Reply
    2. 4.2

      Goargăș

      Dacă este o aluzie fină, nici pe departe…

      Reply
  5. 5

    anonim

    Corect Eminescu a dat naveta, iedu nu! oare ii va veni mintea la cap? cred ca nu! meeeeee.

    Reply
  6. 6

    Anonim

    Cred ca acest anonim, care tot scrie de naveta, il confunda pe editorialistul Savu Gheorghe cu primarul Titestiului, Savu Gheorghe. Primul este un fost jurnalist militar, celalalt un fost tamplar.

    Reply
    1. 6.1

      anonim

      😁🤣😁🤣😁🤣😁🤣😁🤣😁🤣😁 stiam

      Reply
      1. 6.1.1

        Politistul

        uUnul e bun si altul nu e. Oare cu o fii.

        Reply
  7. 7

    Traian

    Eu cred că fiecare copil știe măcar câteva versuri din opera lui Eminescu. Tehnologia ,,bate” cu generozitate trecutul. Lumea e într-o continuă emancipare. Ceasul din perete …
    Lucian Blaga zicea despre scurgerea inexorabilă a timpului …

    Reply
  8. 8

    Lucia

    Amintiri din copilărie … păi copilăria de acum nu mai are aproape nimic din copilăria de altă dată. Satul românesc este într-o continuă emancipare; ceasul din perete – parcă Lucian Blaga spunea ceva despre scurgerea inexorabilă a timpului.

    Reply

Răspunde-i lui Anonim Anulează comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site deţinut de SC Argeşul Liber S.A. Copyright © 2023