Este dincolo de orice dubiu că din toate punctele de vedere România traversează o perioadă nefastă: social, economic, politic şi cultural. Degringolada şi nebunia, ura mocnită dintre oameni indusă de presă şi televiziuni partizane care manipulează un popor complet debusolat, bogăţia neruşinată a unora şi sărăcia cumplită a altora ne-au adus în această situaţie limită. Se tot speră că noile generaţii ne vor salva. Dar pentru asta ar trebui să se schimbe radical modelarea din cei şapte ani de acasă şi calitatea învăţământului primar, gimnazial şi universitar. Asta ar fi temelia unei altfel de ţară (ca afară).
Degradarea şcolii româneşti este fără precedent. Sigur că există elevi supradotaţi, olimpici naţionali şi internaţionali care ajung să studieze, după ce promovează cu brio bacalaureatul, în prestigioase universităţi din America sau din Europa de Vest. Dar aşa cum nu se face primăvară cu câteva flori, nici România viitorului nu va progresa cu nişte generaţii care trec prin şcoli ca gâştele prin apă şi intră fără examen la facultăţi private care le dau la kilogram masterate şi doctorate ce le deschid uşile spre politică şi demnităţi.
Locuiesc de o viaţă în apropierea unui colegiu. Văd zilnic cum arată adolescenţii de astăzi faţă de cei de acum câteva decenii. Au chipuri frumoase şi luminoase, dar majoritatea sunt agitaţi psihomotor. Sunt gălăgioşi, superficiali, ţipă, se îmbrâncesc, fetele înjură mai scabros decât băieţii, foarte mulţi îşi aprind ţigările de cum ies pe poarta şcolii, toţi vorbesc la nesfârşit la telefoane mobile de ultimă generaţie. Sunt tupeişti, destui băieţi au cercei în urechi, îşi vopsesc părul, sunt exagerat de preocupaţi de viaţa sexuală începută la 13-14 ani şi de tatuaje. Cadrele didactice nu-i pot certa sau pedepsi în vreun fel pentru că vine riposta părinţilor preocupaţi să nu le fie stresate odraslele.
Recent, o distinsă profesoară mi-a spus la cabinet că în majoritatea timpului când predă nu stă la catedră, ci în picioare. Stârnind hohotele de râs ale colegilor, un elev a întrebat-o: „Doamnăă, de ce nu staţi pe scaun, aveţi hemoroizi?”