Musceleanca Elena Ion Arnăuţoiu, simbol al rezistenţei anticomuniste, a împlinit vineri vârsta de 100 de ani! S-a născut pe 12 aprilie 1919, fiind singura fiică a învăţătorului Ion (Iancu) Arnăuţoiu şi a Laurenţei. Şi-a pierdut fraţii, părinţii, soţul şi fiul şi a îndurat clipe greu de descris. A suportat ororile comunismului şi astăzi se numără printre ultimii supravieţuitori ale acelor vremuri. Elena Ion Arnăuţoiu ştie însă că are şi astăzi o misiune, o datorie. Aceea de a spune tuturor povestea luptătorilor din munţi: „Ei dacă au plecat în munte n-au plecat ca să-şi apere averea lor, pe care n-o aveau. Au plecat în munte să apere credinţa, demnitatea şi libertatea poporului român. Pentru asta au plecat”, spune cu convingere Elena Arnăuţoiu.
Între 1949 şi 1958, în comuna argeşeană Nucşoara a fost organizată cea mai puternică şi lungă rezistenţă anticomunistă din Europa. Cei care au luptat împotriva regimului comunist au fost conduşi de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu. Grupul iniţial, format din 16 partizani, a fost susţinut de sute de oameni din comună, inclusiv de numeroase femei. Elisabeta Rizea este cea mai cunoscută reprezentantă a luptătoarelor anticomuniste, însă nu a fost singura. Pentru curajul de a lupta împotriva comunismului şi ororilor sale, mulţi dintre ei au fost executaţi, şi-au sfârşit zilele în închisori sau au petrecut ani grei dincolo de gratii, îndurând chinuri greu de imaginat. Elena Ion Arnăuţoiu, sora fraţilor Petre şi Toma Arnăuţoiu (executaţi în iulie 1959 la Jilava şi aruncaţi într-o groapă comună) locuieşte acum la Câmpulung Muscel.
Un Comentariu
Delia Dumitrica
Aceste episoade din istoria romanilor trebuie sa se regaseasca in paginile manualeleor de istorie de pe care elevii studiaza in scoli si nu la „lectura suplimentara”; ororile comunismului au mutilat nu numai trupul oamenilor care au luptat impotriva acestuia, ci, mai ales, trupul unei natiuni intregi. Orice injustitie cu efecte la nivel national trebuie aratata in special tinerilor si acelora care nu au fost contemporani cu fenomenul insusi, pentru a-l intelege si pentru a nu permite repetarea lui in timp. Si, nu in ultimul rand, este o datorie morala sa spunem lucrurilor pe nume. Clar!