Informaţia publicată în urmă cu câteva zile în ziarul „Argeşul” conform căreia turcii de la fabrica „Yldiz Entegre” din Oarja au început să angajeze vietnamezi a stârnit un interes deosebit în rândul cititorilor noştri. De fapt, orice ştire referitoare la ofertele de pe piaţa muncii este la mare căutare în ziua de azi, în condiţiile în care numărul şomerilor este destul de ridicat, iar salariile în mediul privat sunt, de regulă, la limita subzistenţei.
În Argeş, nu doar la Oarja sunt recrutaţi vietnamezi. La Piteşti, de exemplu, cunoaştem câteva fabrici importante care au angajat asiatici pe liniile de producţie sau de asamblare. De ce? Păi, în primul rând, aceşti oameni – ca şi mulţi alţii de pe la noi – muncesc în credinţă pe bani relativ puţini. Ei sunt – aşa cum spunea unul dintre cititorii noştri, domnul Ioan – roboţi, salahori, pe scurt, sclavi, adică exact de ce este nevoie în industrie, pe şantierele de construcţii sau în marile lanţuri de magazine. În general, ei muncesc şapte zile din şapte, iar uneori acceptă să declare doar cinci, pe un salariu de multe ori prea mic în raport cu munca prestată.
Dar pentru că e cerere mare mai ales de muncă brută, necalificată, ori care nu se bazează pe prea multă pricepere, în Argeş sunt aduşi pentru angajare – de către anumiţi „samsari”! – şi oameni din alte părţi ale ţării: Slatina, Alexandria, Breaza, Câmpina etc. În rest, „tabloul” este cel pe care vi l-am prezentat deseori în paginile acestui ziar: meseriaşii noştri, din ce în ce mai puţini, pleacă în străinătate, „la mai bine”; în locul lor nu punem nimic, fiindcă învăţământul nu este orientat spre nevoile pieţei; iar traiul din ajutoare sociale a rămas politică de stat, cu ţintă electorală.
Am uitat ceva? A, da: munca la stat, pe bani mulţi, e tot o politică guvernamentală. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră: în unele instituţii bugetare cu organigrame stufoase – primării, direcţii, servicii, oficii etc. – sunt angajaţi care nici nu ştiu de ce vin la birouri! Se uită pe pereţi, navighează pe internet, joacă poker sau se plimbă cu cafeaua pe holuri! Dar salariile le sunt, periodic, majorate! E o bătaie de joc! Aşa cum s-a întâmplat zilele trecute la Piteşti, în anumite instituţii subordonate Primăriei.
E adevărat, însă, şi faptul că multora nu le place munca. Ziarul nostru demonstrează acest lucru inclusiv într-un recent serial intitulat „Marea trândăveală”, cu Dorel în rolul principal. Este, de fapt, o frescă hilară şi, totodată, dramatică a societăţii actuale, un tablou cu oameni care mimează că muncesc printre pauze lungi şi dese, la umbra utilajelor mai mereu încremenite pe şantierele oraşului.
Ei sunt… vietnamezii noştri. Vorbăreţi, leneşi, dar cu mari pretenţii. Cu o astfel de ofertă pe piaţa muncii noi vrem să mergem înainte, să facem autostradă spre Sibiu, să ieşim în lume…

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio