Ideea că nu faptul pozitiv are audienţă, că n-are priză la public a prins nu numai în presă foarte mult. În unele filme, în unele reportaje/documentare româneşti „exportate” şi-au făcut loc subiecte speciale, găsite în anumite zone ale societăţii, într-o specie care a fost numită, pe drept cuvânt, a „mizerabilităţii”. Chiar şi ultimul premiu obţinut de cinematografia românească la Festivalul de la Berlin stă, din punct de vedere al subiectului, sub acest semn al controversei.
Adevărul este că – da! – nu numai străinii văd adesea, în România, colţuri „mizerabile”, ci şi românii se întrec în a aduce în prim-plan locuri şi oameni – de altfel reali – dar nesemnificativi ca pondere în societate. Am citit de curând un amplu interviu al unui austriac care formula ideea că România ar fi, în percepţia multora din Occident, o pustie „intelectuală”. Ideea nu este nouă, dar formulată astfel este şocantă. Tot atât de adevărat este şi faptul că în presa autohtonă se caută cu lumânarea statistici în care România este codaşă.
Replica noastră are două motive: 1. Nu este adevărat că trăim într-un pustiu cultural/intelectual şi 2. de obicei, nu este… înghesuială în demontarea unor afirmaţii nedrepte, venite din Occidentul prosper, dar nu atât de limpede din multe alte puncte de vedere. Nu fac decât să privesc spre adevărata realitate românească, nu una foarte fericită, nu triumfală, e adevărat, dar nici ca bolgiile danteşti!
Acum, când privim la cei o sută de ani, la ultimul secol de românism, sub Unire, putem afirma că mai mică, cum este, ţara noastră a oferit umanităţii realizări care au împins-o pe aceasta spre progres în multe domenii. De ce să nu le punctăm? De ce să prevaleze, în percepţia greşită a unora (care – ştim – ne privesc drept ţară de categoria a doua) „pustiul”?
O să scuzaţi, probabil, monotonia citării de nume, dar tocmai ele, numele, în număr mare, combat nedreptatea şi conturează adevărul. G. Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, a punctat structura celulei umane; Victor Babeş a întemeiat, la nivel mondial, bacteriologia; Ioan Cantacuzino a propus metode de vaccinare antiholerică; Ana Aslan a întemeiat geriatria şi gerontologia (din păcate, neglijenţa românească a făcut ca din invenţiile sale să se înfrupte, necinstit, atâţia!); Gogu Constantinescu a pus bazele sonicităţii; lui Henri Coandă (care, venit în ţară, a conferenţiat, în anii 70, la Piteşti) îi datorează aviaţia „efectul Coandă”; ing. Gh. Botezatu a fost şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetelor Apollo („părintele rachetelor” – tot un român, sibianul Herman Oberth); securitatea aviatorilor n-ar exista fără scaunul ejectabil al lui Anastase Dragomir şi încă nu pot să mă refer la toţi aceşti minunaţi români! Sunt foarte mulţi şi nu uit, desigur, că scriem cu stiloul lui… Petrache Poenaru!
O remarcă specială: ce s-a ales de „motorul cu apă” al lui Mihai Ruseţel? Avea – aici este revoluţia în materie! – dimensiunile unui motor „Dacia” şi avea nevoie de o sursă de energie la îndemână: o baterie de maşină. Am informaţia că nepreţuitul inginer C. Stroe ştia de el şi-i promisese concursul! Era prezentat cu un consum de 7 l apă / 100 km.
Acum, când vom sărbători 50 de ani de „Dacia”, această invenţie s-ar cuveni să fie tratată de români cu toată responsabilitatea! Este adevărat, pusă în practică, invenţia ar lovi în dependenţa de petrol şi în toată logistica de azi legată de consumul de carburanţi fosili.
De ce generaţia de azi să nu fie ea aceea care să rezolve una dintre cele mai importante probleme ale umanităţii? Dacă se poate, desigur!
8 Comentarii
Puiu
Toată ziua vorbim de Centenar.Dar mai ştim noi oare câţi veterani avem, la nivel naţional, şi cum trăiesc ei? Ce atenţie şi cât respect au primit ei de la generaţiile de politicieni din ultimii 30 de ani ai Centenarului? Credeţi că dacă insistaţi atâta cu Centenarul, cei care până acum şi-au întors spatele de Ziua Naţională şi şi-au ţinut mâna la inimă ,ca să-i vedem noi, se vor tăvăli în chinuri şi îşi vor sfâşia hainele de pe ei? Câţi mai vorbesc astăzi despre cei care i-aţi amintit dvs. şi care întradevăr au oferit realizări ce au dus omenirea la progres? E mai cunoscută astăzi Ana Aslan decât Ana Lesko, sau Anastase Dragomir decât Mitică Dragomir, asta aşa să fac o asociere idioată, că sunt indignat de faptul că tot timpul ne rezumăm la trecut. De ce să nu avem prezent, cu o trecere de câţiva milimetri spre viitor?Nu facem şi noi parte din omenirea dusă la progres de ai noştri?
În” motorul cu apă” nu prea cred, şi dacă ar fi n-ar lovi în dependenţa de petrol.Noi abia am avut motor cu 7 l benzină / 100 km!? Da,generaţia de astăzi să fie puternică ,pentru că avem , spre onoarea noastră, olimpici medaliaţi cu aur la nivel mondial.
Anonim
Cautati pe net si veti vedea ca motorul cu apa exista deja , prin Japonia si SUA.
Anonim
Maestre, ma intristeaza ideea ca Romania ar fi „o pustie(tate) intelectuala”. Am intalnit, in drumul meu prin „occidente” , persoane care exprimau cam aceeasi idee, dar, credeti-ma, erau persoane destul de limitate cultural. Stiti ca ei asociaza suprafata unei tari cu nivelul cultural al acesteia? Din fericire, am intalnit in Italia multi oameni care apreciaza cultura romaneasca si orice ecou sau amprenta a acesteia in marea familie a culturii europene, chiar mondiale. Dar trebuie sa stiti ca aceste persoane sunt de un vādit nivel cultural si moral ,insetate in mod continuu de cunoastere, de descoperiri, de reinterpretari. Multor rāu-intentionati le-am replicat: „Pāi daca, din punctul vostru de vedere, cultura unei tari e direct proportionala cu suprafata ei, atunci Italia, care ne intrece cu putin ca suprafata, ar trebui sa aiba o cultura nitel mai rāsārita ca a noastra, doar nitel.” Atunci am vazut cum le-a venit in obraji sângele roman de imperator… De asemenea, multi limitati asociaza cultura unei tari cu situatia economica, mai precis cu acel nefericit coeficient de saracie (ca fenomen social). Iarasi le-am raspuns: „In curând, din pristolul de la Roma or sa dea altii ovāz cailor, cam aceiasi pe care i-au oprit Mircea (ala mic vazut de voi), Stefan (ala mic de statu’ ), Mihai (ala rāu), Brâncoveanu (ala despre care nu stiti nimic!) „etc.. Ca sa nu mai spun ca, daca am efectua in Europa un sondaj de opinie, cei mai multi ar spune ca a nostra capitala e Budapesta. Mie nu mi se pare chiar intamplatoare chestiunea asta. Stiti ce invata elevii de liceu despre Bucovina in Italia, conform dictionarului lor enciclopedic? Hm! Ca Bucovina este o antica provincie austro-ungara. Exact asa. Nu mai spun de eroarea de sens catastrofala care naste un fals istoric: „antica” si „austro-ungara”(incompatibile). Dar ca Bucovina vine definita astfel, farà a preciza ca Este o regiune a tarii noastre, ma face sa cred ca impotriva Romaniei a fost mai Mereu crosetatā o grosolana discreditare.
Delia Dumitricā
Puiu
Mulțumesc. Cred ca exista, acolo unde spuneti, dar eu aveam dubii la motorul lui Mihai Russel. S-a vândut cumva invenția?
Puiu
Mihai Rusetel, scuzati
Anonim
Când în manualele şcolare(de limba şi literatura română ! ) NU se mai studiază „operele” unor titani/personalitati/ ale Culturii , precum Titu Maiorescu, ci „pozele instituționale” ale unor „gurişti” Tv precum Andreea Esca ( Badea sau Bădin ?!), când manualele de lstorie a românilor, se numesc oricum ,dar nu „a românilor”,când Mihai Viteazu e creionat ca un exeget al aventursmului politico-militar şi al mercenariatului militar aromânesc etc. etc…., noi despre ce vorbim ?!…”cum se asomează porcu’ de Crăciun şi cine a mai participat la „tăierea porcului” respectiv(anchetă DNA !), că Dragnea NU recunoşte , deşi „l-au prins cu şoriciu’ n gură” .D-le „prof. de română si latină”, T. Ulmeanu, oare noi ‘om fi făcut ceea ce puteam să facem, ca să nu se întâmple ce se întâmplă ?! …Am încercat, MĂCAR ??!!
Delia Dumitrica
Sunt perfect de acord cu ideile d-voastra .
Anonim
D-nă DELIA (Duminică?!),şi eu sunt de acord cu „unele” idei, cam „prăfuite”/vetuste(limbaj „de LEMN”!), pe care le „promovați” în „spațiul public”,aproape ca prof. dvs. de „jurnalism”(şi „arivism”instituțional!)!
Nu ştiu de ce,totuşi, am o „premoniție” ,secția (de j”urnalism”!) se va „închide”, în timpul „acționariatului” dvs (de „COLECTIV” prea „personal”!)…Să auzim, totuşi, de bine !