Eduard Leață este un tânăr din Pitești, pasionat de chitară, având un palmares impresionant cu peste 100 de premii naţionale şi internaţionale obținute de-a lungul timpului. Acesta este profesor la Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești, acolo unde predă chitara clasică. Despre cele mai mari reușite, activitatea în mediul online, dar și calitatea care i-a adus succesul, Eduard ne-a vorbit în următorul interviu.
-De unde pornește pasiunea ta pentru muzică și de ce ai ales chitara?
-Nimeni din familia mea nu are legătură cu muzica, dar pot spune că am fost foarte norocos că tatăl meu a avut ideea să încep studiile la Școala Populară de Arte și Meserii. Aveam 7 ani atunci, iar acum este chiar locul unde predau chitară. Îi sunt recunoscător doamnei profesoare Maria Badea deoarece a contribuit la formarea și dezvoltarea mea ca instrumentist.
-Care consideri că sunt cele mai importante reușite pe care le-ai obținut ca artist?
-Am obținut foarte multe premii de-a lungul timpului. Cred că cel mai important este cel din 2011, la World Guitar Competition (Serbia), unde am avut ocazia să concurez cu cei mai puternici chitariști din lume, precum Marko Topchii sau Sabrina Vlaskalic. Cu siguranță nu o să uit acel moment.
De asemenea, recitalul susținut în cadrul celui mai important proiect cultural din România, Festivalul George Enescu. Aici aș include și obținerea premiul I la Sarajevo International Guitar Festival şi la Rust International Guitar Festival (Austria), precum şi premiul al II-lea la Veria International Guitar Festival (Grecia).
„Dorința mea a fost sa rămân acasă”
-Deși ai absolvit Academia Chigiana din Siena (Italia) și ai obținut numeroase premii la concursuri internaționale, ai ales să rămâi în România. Cum ai motiva această decizie?
-La Academia Chigiana am avut onoarea sa lucrez cu marele maestru Oscar Ghiglia. Acesta m-a ajutat să-mi perfecționez tehnica instrumentală. Tot în acel moment am realizat că acest instrument nu este un simplu obiect, ci o prelungire a sinelui meu. Dorința mea a fost sa rămân acasă, în România, unde am învățat primele lecții de chitară. Am ales această cale, deși erau foarte puține persoane în acel moment, în țară, care își doreau să studieze chitara clasică și mai ales să asculte acest gen muzical.
-Ai devenit profesor la Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești. Cum descrii această experiență?
-Mă bucur enorm că sunt mulți copii care vor să studieze chitara clasică la Școala Populară de Arte. Este locul unde vreau să împărtășesc cu drag experiența cu cei pasionați.
-Dacă ar fi să le dai un sfat tinerilor artiști la început de drum, care ar fi acela?
-Eu cred într-un singur lucru, într-o singură rețetă: perseverență. Nu reușește decât acela care nu se lasă, acela care rezistă, acela care încearcă și încearcă din răsputeri. Chiar am urmărit traseele unor tineri ultra-mega-talentați. După 4 sau 5 ani s-au lăsat. Li s-a părut prea greu.
„Internetul nu poate înlocui scena”
-Revenind la tine, de câteva luni am văzut ca ai activitate în online, postând clipuri pe YouTube. Înlocuiește acest lucru prezența pe scenă?
-După părerea mea, această platformă este de mare ajutor chiar dacă nu poate înlocui scena. Se pierde magia unui spectacol atunci când îl difuzezi pe internet, dar este singura soluție în pandemie. Legat de clipurile postate pe canalul meu YouTube, majoritatea lucrărilor sunt noi, nu au ajuns în fața publicului din cauza situației în care ne aflăm.
-Ce planuri și dorințe ai pentru viitor?
-Cea mai mare dorință este să termin în această vară studiile doctorale la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Să continui drumul meu în muzică și să-i ajut pe copiii interesați de acest domeniu.
-Și pe final, ce înseamnă muzica pentru tine, ce înseamnă acest instrument – chitara?
-Chitara este o evadare emoțională, este un mod de exprimare, fie că este folosit pentru a reda mânie sau pentru a reda ceva mai blând. Este o prelungire a sinelui meu!
