Editorial

„Eu cu cine votez?”

Eu cu cine — Detalii actualizate despre Eu cu cine, pe scurt, în articolul de mai jos.

Eu cu cine

La un post de televiziune, în focul dezbaterii politice, un interlocutor a intervenit şi, cu o cadenţă de armă automată, a afirmat, fără să explice „ce” şi „cum”, că preşedintele Iohannis face ce zice Germania, iar premierul Cioloş ce zice Franţa. Scurt pe doi! Asta mi-a amintit ce afirma, la acea vreme, Iorga: „Şi astăzi România nu face ce vrea, ci numai ce poate”. Chiar! Ce poate azi, în noiembrie 2016, România? Azi, adică în preajma unor alegeri parlamentare creditate cu o mare speranţă, după experimentul tehnocrat. Experiment văzut, după aceeaşi teorie a conspiraţiilor, ca o guvernanţă a Comisiei Europene, a Bruxelles-ului în România…

Politicienii îi critică pe tehnocraţi, dar uită adevărul fundamental: după căderea Guvernului Ponta, ca urmare a mişcării de stradă, după tragedia „Colectiv”, niciun partid politic nu şi-a asumat responsabilitatea administrării ţării! Este adevărat că această laşitate – până la urmă – s-a datorat şi înverşunării manifestate de aceeaşi stradă faţă de clasa politică.

Cum se prezintă România în preajma alegerilor? Părerea noastră: este un pic confuză. N-are linii directoare ferme, în afara războaielor – devenite fireşti la noi – între partide. Nu există programe clare, de anvergură naţională, o strategie coerentă dincolo de negaţii (reciproce) politice. A încercat Cioloş o platformă, percepută ca o învăluire tactică a tehnocratului ce se consideră apolitic, dar care – o susţin afişele electorale – este gata de a deveni prim-ministru în fruntea PNL. Alegerile – aţi observat? – creează şi astăzi o atmosferă nu departe de aceea pe care ne-o prezenta Caragiale. Să recunoaştem că azi poţi identifica lesne, în fauna politică românească, Trahanache, Caţavenci, Dandanache, Ipingescu şi alţii. Ne regăsim şi noi – sau, hai să zicem, o parte dintre noi, căci nu ne plac generalizările pripite – în postura Cetăţeanului turmentat. Oricum, ne surprindem adesea cu întrebarea: Eu cu cine votez?

Avocatul-scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea pleda convingător împotriva celor care-l făceau pe Caragiale denigrator al valorilor româneşti: „Ştiu, cunosc acuzaţiunile puerile care i s-au adus lui Caragiale – «Ai atacat libertăţile publice!» – «Ai batjocorit Constituţia!”» – «Ai zeflemisit Egalitatea!» – «Ai ponegrit Democraţia!» Nu, domnilor, spiritul profund şi ascuţit al lui Caragiale a demontat şarlatania şi uşurinţa, a rechemat la realitate pe naivii zvăpăiaţi, a zugrăvit zăpăcele şi denaturarea spiritului naţional”.

„Naivii zvăpăiaţi” de ieri sunt „băieţii deştepţi” de azi, „şarlatania” de ieri – marea corupţie de azi, iar „denaturarea spiritului naţional” este mai aproape de ce-i spunea Cioran lui Noica despre România – „ţară aşa de nevertebrată”.

Este un pic de ceaţă, ca să nu-i zicem haos, pe lângă noi, votanţii. Aspiranţii la demnităţi naţionale n-au nici pe departe statura unor înaintaşi, ca Brătienii, adevăraţi bărbaţi ai neamului. Politicienii la ei ar trebui să se raporteze. N-o fac, căci n-au date identitare pentru aceasta. De aceea, bietul alegător are dilema caragialeană: „Eu cu cine votez?”

N.N. Au apărut marile afişe. Pe ele citim, de fapt, nu nume de rezonanţă, ci fonduri electorale puse la bătaie (…legale?)…

Traian ULMEANU

 

Mai multe știri din județ pe Ziarul Argeșul.

Asistent Ziarul Argeșul

Traian Ulmeanu Traian Ulmeanu