Ecaterina Andronescu a.k.a. „Abramburica”
Şcoala a devenit un fel de pradă. O pradă în mâna unor politicieni care nu dau doi bani pe ea (a se vedea, la propriu, sumele alocate din PIB an de an pentru Educaţie), dar şi a unor interese de partid mai presus de interesul suprem de asigurare a viitorului ţării. Astfel, în cei nici 30 de ani scurşi de la Revoluţie, Educaţia a avut nu mai puţin de 25 de miniştri, iar Ecaterina Andronescu, care a fost de trei ori ministru, devine a 26-a!
Au căzut la pace
Preşedintele Liviu Dragnea a convins-o ieri pe Ecaterina Andronescu să preia, pentru a patra oară, Ministerul Educaţiei, după lungi negocieri. Andronescu îi va lua locul lui Valentin Popa, care a demisionat de curând. Ea şi Dragnea păreau să nu mai aibă cale de întors după ce Andronescu a făcut parte la un moment dat dintr-un grup de revoltă la adresa liderului PSD. Au căzut însă la pace, căci şcoala nu poate funcţiona fără miraculoasa artă de conducere a celei supranumită „Abramburica”. Educaţia a ajuns la un nivel scăzut şi din cauza aşa-ziselor „reforme” iniţiate de către Andronescu şi de fiecare dintre ceilalţi miniştri (dintre care unii nici româneşte nu ştiu să se exprime corect!). Cu ce ar mai putea veni nou acum Andronescu?
Dezastru
Un studiu recent arată că şcoala încă îi tratează pe copii ca pe nişte roboţi puşi să tocească pentru discipline inadecvate, în timp ce materiile care stimulează creativitatea şi gândirea productivă lipsesc. Inexistentă este şi aplicarea legilor care ar trebui să îi protejeze pe elevi de abuzurile din învăţământul românesc. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a făcut studiul cu ajutorul elevilor, părinţilor şi profesorilor. „Copiii urăsc la propriu şcoala. De unde şi abandonul şcolar. Nemulţumirea şi respingerea elevilor sunt cauzate de conţinutul inadecvat şi irelevant al disciplinelor, elevii fiind extrem de atenţi şi receptivi la utilitatea materialului de învăţat. Ei trăiesc zilnic o realitate extrem de diferită de realitatea de la şcoală”, atrage atenţia psihologul Mihai Copăceanu.
Concret, studiul publicat recent arată că 90,2% din respondenţi consideră că programele şcolare sunt încărcate şi nu sunt adaptate nevoilor celor mici. Astfel, participanţii la sondaj spun că ar trebui să se introducă discipline noi precum educaţia pentru sănătate, educaţia sexuală, antreprenoriatul, public speaking, educaţia financiară, dezvoltarea personală sau gestionarea emoţiilor. De asemenea, actorii principali din sistemul de învăţământ reclamă lipsa de tehnologii moderne şi de viziune în procesul de învăţare la clasă. Nu mai vorbim despre faptul că lispeşte aproape total orientarea profesională a elevilor.
Învăţământ gratuit?
Pe de altă parte, chiar dacă este numit „gratuit”, învăţământul din România costă extrem de mult. Fără să realizeze, românii cheltuie lunar sume fabuloase ca să ţină un copil în şcoală. Comparativ cu veniturile medii ale unei familii din România, sumele sunt enorme. Banii se duc pe rechizite, culegeri sau necesarul de la clasă – adică tot ce şcoala ar trebui să ofere dar nu o face. Părinţii căror copii merg la şcoli de stat scot din buzunare în medie 500 lei pe lună pentru un copil. Rechizitele costă undeva la 52 lei, iar mai apoi fiecare copil trebuie să contribuie şi la ceea ce se numeşte fondul clasei. Chiar dacă a fost declarat ilegal în şcoli, acesta nu a dispărut. Părinţii trebuie să cotizeze şi pentru serbările de la finalul anului, dar şi pentru bilete la muzeu, la teatru sau la cinema. Se duc, în cazul copiilor mai mici, şi pentru o parte din costurile cu hrana lunară la creşe şi grădiniţe. Dacă ar fi să calculăm şi bugetul anual, suma se apropie de o mie de euro în cazul unei familii cu doi copii. Şi ne mai mirăm că mulţi abandonează şcoala?
PSD Argeş doarme…
Revenind la… revenirea Ecaterinei Andronescu la cârma Ministerului Educaţiei, trebuie spus că niciunul dintre precedentele sale mandate nu a generat un plus pentru sistemul educaţional. Este greu de înţeles de ce se insistă cu astfel de oameni, în condiţiile în care PSD are şi alte cadre didactice în rândurile sale care ar putea prelua frâiele sistemului de educaţie. Numai dintre parlamentarii de Argeş îi putem menţiona pe profesorii universitari Şerban Valeca şi Radu Vasilică sau pe profesorul Nicolae Georgescu care au lucrat cu studenţi şi elevi şi poate că ştiu mai bine de ce e nevoie. Dar, ca de obicei, PSD Argeş nu se bagă la lupta pentru funcţii cheie în Guvern. Preferă să stea la „cutie”, iar unii oameni „ruginiţi” se tot învârtesc pe la ministere şi ne fac tuturor rău!
