M-am bucurat când am citit zilele trecute, în presa locală, că elevii din Argeş vor primi la şcoală mere provenind de la Institutul Pomicol Mărăcineni. Ia uite, dom’le, mi-am zis, s-au deşteptat ai noştri! În primul rând, fiindcă încurajează producţia autohtonă de fructe într-un judeţ care poate fi un adevărat bazin pomicol al ţării. Şi, în acelaşi, timp pentru că ajută şi acest institut de cercetare-dezvoltare, în condiţiile în care altele la fel nu mai există în România. Numai că lucrurile nu stau aşa. Ba chiar – vorba lui nenea Shakespeare – e ceva putred în Danemarca…

De unde vine stricăciunea? Evident, de la lăcomie! Iar ca să explicăm această patimă specifică omului vom vorbi despre circuitul merelor în natură. Ele cresc în pomi, adică în meri din Argeş, din Polonia, de oriunde. Cele mai bune, mai gustoase, sunt de la noi, din judeţ, şi n-o spun doar eu din mândrie locală. Dar ca aceste fructe să ajungă în şcoli, la elevi, nu e aşa simplu. În zilele noastre, ele trebuie să treacă printr-o licitaţie, acolo unde capătă un alt gust, pardon, un alt preţ, mai mare, şi un alt stăpân. Adică o firmă, în cazul nostru „Matra”, care – ce să vezi?! – distribuie şi laptele în şcoli, nu numai merele. Pe sume grase!

Dom’le, e treaba lor, licitaţia e publică, e pe SICAP, deci n-ai ce zice… – îmi sugerează unul sau altul. Ce să spun?! Poate că n-ar trebui să mă preocupe „Matra” asta „serele” din Olt, cunoscută din presă drept „firma generalilor”, cu lipici la bani publici, cu contracte semnate de-a lungul timpului cu Ministerul Apărării Naţionale, cu Consilii Judeţene etc… Mi se pare însă cel puţin nelalocul lui să vină cineva din Olt – lasă că e aceeaşi firmă care „mulge” şi vaca, să aducă lapte la elevi! – să livreze mere în Argeş, mere cumpărate inclusiv de la Institutul din Mărăcineni…

Dar staţi să mai vedeţi! Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din România, inginerul Ilarie Isac, a fost alaltăieri la Mărăcineni, a vorbit cu directorul Institutului, Mihail Coman, dar a văzut şi că „băieţii” de la „Matra” descărcaseră în hală un tir cu mere din Polonia. De ce? Pentru şcolile din Argeş. De unde ştiţi că sunt din Polonia? – l-am întrebat. „Păi, dacă nici eu nu le cunosc… Frumoase, n-am ce zice, dar din Polonia! Sunt mai mici, au cam 100 de grame şi din astea le trebuie lor să le dea elevilor.”

Cele mari şi sănătoase sunt destule depozitate în aşa-zisele celule de la Institut: vreo 400 de tone. Dar – cum spuneam – circuitul merelor e altul decât în natură. Pentru elevii din Argeş, sunt, iată, mai bune merele din Polonia! Şi la gramaj, şi la preţ. Ştiţi cum e: cumperi en-gos, vinzi en-detail… Şi uite aşa, au ajuns cei de la „Matra”, „generalii” – cum le spun unii – să ne vândă mărul polonez cu 0,54 lei, în condiţiile în care în Argeş, anul trecut, merele stăteau pe marginea şanţului şi abia dacă le puteai da (pe cele pentru sucuri) cu 10-20 de bani kilogramul.

Vi se pare normală această situaţie? – l-am întrebat ieri pe Dan Manu, preşedintele Consiliului Judeţean. Nu i se pare! Sincer, mi-a spus, el nici nu s-ar duce cu mere în şcoli în nordul judeţului, unde e plin de fructe, şi nici cu lapte acolo unde la două case e o vacă… Poate ne citesc şi parlamentarii, într-o pauză de banană sau de kiwi… 

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio