Era ajunul Crăciunului din anul 2018. Pe străzi, forfotă şi lumini strălucitoare. Peste vacarmul din centrul Piteştiului, răzbăteau colinde. Părintele Marius Popescu se întorcea la biserică. A intrat în Sf. Altar al bisericii Maica Precista în care slujise 20 de ani. A îmbrăţişat Crucea lui Hristos şi s-a prăbuşit cu mâinile încrucişate pe lemn…

Cu umbra morţii pe chip

Preotul Marius Popescu avea doar 51 de ani. Nu era bolnav, ci copleşit de tristeţe. Necazurile vieţii apăsau pe biata lui inimă. Din preaplinul bunătăţii ei, dăruise vreme îndelungată enoriaşilor, mai ales celor tineri. De-asta l-au răsplătit cu preţuirea lor. Şi mulţi veneau la Sf. Liturghie doar pentru a-i asculta glasul. Şi poveţele. Iar pentru îngăduinţa lui, îl aleseseră duhovnic. Alături de ei, a fost şi în ultima zi a vieţii sale. Cu icoana Maicii şi a Pruncului în braţe, a dus vestea Naşterii Domnului în multe case şi s-a întors la biserică pentru a-şi lăsa veşmintele preoţeşti. De fapt aici, a ales să-şi dea ultima suflare, cu ochii la Hrist cel sculptat pe Crucea din altar. Verdictul medical: infarct. În fapt, voia Părintelui Ceresc care a recuperat ceea ce dăruise: sufletul. Şocul a fost imens pentru clerul argeşean şi pentru credincioşi. Vestea că un preot a murit în altar a făcut înconjurul lumii prin reţelele tv şi social-media, ca orice fapt inedit. Nu se mai auzise aşa ceva vreodată. Pentru bieţii părinţi nu era o ştire senzaţională. Ci tragedia care le va scurta şi lor viaţa. Marius al lor, în sicriu. Bunul lor băiat cu umbra morţii aşternută pe chip, lumina ochilor lor, strinsă…

Împreună în veşnicie

Tatăl lui Marius a fost şi el preot, slujitor tot la biserica Maica Precista. A îndurat precum biblicul Iov lovitura năprasnică. La priveghi, la slujba înmormântării şi pe ultimul drum al fiului nu a scos un cuvânt. A avut puterea de a purta chiar crucea de lemn, de la biserică până la cimitrul Sf. Gheorghe. Crucea fiului său. Precum Hristos şi-a purtat-o pe-a Lui. Atunci, în mijlocul a sute de oameni, părintele Mihail nu a plâns nicio clipă. Decât pe interior. Cu lacrimi de foc care i-au mistuit inima. Înainte de a fi coborât sicriul în criptă, tatăl a sărutat mâinile copilului şi a murmurat ceva tainic. Pesemne i-a promis că nu-l va lăsa singur. În ziua de 12 decembrie era rânduit parastasul de doi ani pentru Marius. Cei apropiaţi pregăteau coliva. Au folosit-o pentru… altcineva. Cu o zi înainte, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu era tot mai tăcut. Retras în camera sa, a adormit întru nădejdea învierii la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. Astăzi, mormintele celor doi sunt la aproximativ 100 de paşi distanţă. Trupurile sunt despărţite. Dar sufletele nu, pentru că, în veşnicie, părintele şi-a urmat fiul…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio