Teolog, filolog, scriitor, cărturar în adevăratul sens al cuvântului, ÎPS Calinic Argeşeanul este mereu pe cât de profund, pe atât de spontan şi, sub inspiraţia Duhului Sfânt, rosteşte de fiecare dată când are prilejul, cuvinte de învăţătură de „notat” în inima noastră. Aşa s-a întâmplat şi la ultima ediţie din 2021 a emisiunii „Subiect de presă” care a fost difuzată de Antena 3 Piteşti vineri după-amiază. Ca şi cu alte ocazii când l-au avut invitat pe arhiereu, cei doi realizatori, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, directorul cotidianului nostru, au realizat un dialog interesant pe placul şi sufletul telespectatorilor fideli.
Boceala porcilor
Crăciunul a trecut. Dar „urmările” lui, precum toate „dintr-ale purcelului” au rămas în frigiderele oamenilor ori la garniţă, şi se vor bucura de ele vreme îndelungată de acum înainte. Sărbătorile de iarnă înseamnă desigur o serie de tradiţii care mai sunt sau nu păstrate în funcţie de zonă, de mediul rural sau urban, de numărul de copii de pe o stradă etc. Dar dintre toate, românul asociază Crăciunul cu… tăiatul porcului. Editorialistul Mihai Golescu a fost interesat dacă sacrificarea porcului în ziua Sfântului Ignatie este corectă din punct de vedere al Bisericii. Prilej numai bun pentru distinsul invitat de a se întoarce în timp şi a rememora câte ceva din vremea copilăriei sale trăite într-un sat de munte din judeţul Neamţ. „Îmi amintesc ce era şi cum era la noi când se tăiau purceii. Îmi place mai mult cuvântul purcel decât porc… săracul de el. Era jale mare. Se auzeau de departe ţipetele lor. Ei ţipă când sunt tăiaţi şi trimit ţipătul în eter! Transmit o spaimă extraordinară! Eu nu puteam suporta! După sacrificarea multor porci, a doua zi auzeam ştirile cum s-ar zice azi, porcul lui cutare a fugit cu cuţitul, altul a scăpat în pădure, o boceală generală! Într-un an părinţii mei au hotărât să amâne tăierea celor doi porci pe care îi aveam şi au reuşit să scape, auziseră ţipetele altora şi au ieşit din coteţ şi din ogradă, au fugit, au dispărut în pădure de unde nu s-au mai întors nici în ziua de azi. Mama mea nu mânca deloc carne. Tatăl meu nici el nu prea mânca, mai mult gusta. Făceam în schimb pomeni…”
O ţuică înainte de cuţit
În contextul noilor norme europene gândite la Bruxelles se pare că nu peste mult timp românilor le va fi interzis să sacrifice porcii în felul în care o fac de când se ştiu. Ar trebui ca sacrificarea lor să se facă într-un fel mai… blând! Cristina Munteanu doreşte să afle opinia ierahului în legătură cu „moda” impusă de peste hotare, în spaţiul românesc. Dar părintele Calinic nu „vede” concretizate intenţiile discutate în forul superior continental, Uniunea Europeană. Nu crede că vor fi implementate reguli de acest fel, fiind vorba de simple discuţii, dar arhiepiscopul ar fi de acord cu o „ameţeală” a purcelului înainte de a fi tăiat: „Să-i dai, domne, şi lui ceva înainte, o ţuică spre exemplu, să fie ameţit un pic!”
Masa, asemenea unei taine
A fost Crăciunul. Vine Anul Nou şi românii se răgăsesc, cu cei dragi, familia, prietenii, în jurul meselor. Dar mai sunt ele ca odinioară, mai au acel farmec, mai simţim aceleaşi trăiri? Pare că în iureşul în care ne ducem zilele nu mai există acel răgaz lăuntric prin care să ne umplem sufletele de bucuria unor momente petrecute în jurul unei mese ca altădată. Este constatarea Cristinei Munteanu, dornică de sfatul cel bun al părintelui Calinic în această privinţă. Dovedindu-şi cunoştinţele chiar şi în domeniul gastronomic, ÎPS Calinic întreabă retoric: „De câte ori trebuie să mestece omul mâncarea? Trebuie să o mesteci de atâtea ori câţi ani ai! Masa este o taină. Dar ar trebui să fie aşa nu doar de sărbători, ci o taină a fiecărei zile. O slujbă pe care o săvârşeşte, o oficiază mama, sărmana. Pregăteşte bucatele, aranjează masa, e jertfa ei. Şi a tatălui, desigur. Şi ce frumos este să se spună împreună rugăciunile, să fie binecuvântate bucatele şi apoi cu toţii să sărute mâna truditoare a mamei! Asta e taina!”
Covid, un avertisment
Fiecare om cu teamă de Dumnezeu se gândeşte permanent cum va trece cu bine de cea mai grea încercare, Judecata lui Dumnezeu. Acest subiect îl preocupă pe experimentatul jurnalist Mihai Golescu interesat de modul în care Biserica strămoşească propovăduieşte fericirea „de dincolo” în compensaţie pentru suferinţa de aici, de pe pământ. Înaltul ierarh, cu o mină serioasă şi gravă, explică pe înţelesul tuturor: „Să nu vorbim foarte uşor de Judecata lui Dumnezeu! El este Iubire! Să credem asta! Nu scăpăm niciunul dintre noi de judecata lui Dumnezeu. Dar întâi a conştiinţei noastre. La Liturghie se spune „sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşata Judecată!” Formidabil! Dar eu zic aşa: „Doamne, izbăveşte-ne pe toţi!” Judecată, da, dar înfricoşată!?” Pandemia care s-a abătut asupra oamenirii poate fi considerată o încercare, o pedeapsă de la Dumnezeu pentru gradul de păcătoşenie al lumii?, întreabă provocator directorul Mihai Golescu. Arhiepiscopul este de acord: „E o încercare. E un avertisment. Se poate spune şi asta, se poate citi şi în cheia asta, că pe undeva am mers greşit, am ieşit din drumul drept şi găsim în Sf. Scriptură că întotdeauna abaterile de la credinţă, morală, comportament social, nedreptăţile, viaţă destrămată… au fost pedepsite spre îndreptarea oamenilor. Vom fi judecaţi aspru şi pentru gradul de suferinţă pe care l-am adus celor de lângă noi! Noi trecem uşor, vorbim, glumim, ironizăm, dar nu ştim consecinţele! Care sunt atitudinile noastre? Supărările pe care le facem oamenilor! Orice cuvânt al nostru să fie rostit cu mare atenţie pentru că vom da seamă la Dumnezeu pentru fiecare cuvânt, fiecare vorbă! În timp, cuvintele noastre pot să zidească, să înalţe sau dimpotrivă să prăbuşească!”
Depresia după Crăciun
Studiile psihologilor bazate pe cercetări „vorbesc” despre depresia pe care o au foarte mulţi oameni după perioada sărbătorilor. Subiectul îl aduce în discuţie Cristina Munteanu, care doreşte să afle răspunsul din punct de vedere duhovnicesc, ce resort interior îi împinge pe mulţi semeni de-ai noştri într-o astfel de stare psihică deplorabilă. ÎPS Calinic are o explicaţie: „Dacă nu faci rugăciune, te balonezi! Dar dacă nu te rogi înainte de a mânca, poţi să şi mori dacă se duce mâncarea mai la stânga, mai la dreapta… Da, se intră în depresie după sărbători pentru că oamenii mănâncă fără să se roage! Cât de scurtă rugăciunea, dar să fie făcută, neapărat! Cu voie bună şi cu credinţă şi mulţumind lui Dumnezeu, dându-I slavă pentru toate. Aşa pogoară pacea în sufletele lor, inima e mai uşoară. Să se roage fiecare şi toţi laolaltă Maicii Domnului şi sfinţilor al căror nume îl poartă şi atunci starea va fi mult mai bună…”
Să ne restaurăm
Un an se încheie, vine altul cu estimările sumbre pe care le auzim zilnic: criza economică şi energetică, schimări climatice, secetă prelungită. Dar…”ajungă zilei grija ei” aflăm din Scriptură. Avem o abordare optimistă sau din contră, în privinţa anului 2022 al cărui prag îl vom trece curând? Depinde de fiecare. ÎPS Calinic a concluzionat: „Fiecare are îngrijorările lui. Dar să nu avem idei fixe. Există o carte: „Iisus Hristos sau restaurarea omului”. Să ne întărim nădejdea, credinţa pe care o avem în Dumnezeu, să o reclădim. Să ne restaurăm şi noi! Dar nădejdea nu o poţi întări fără credinţă! Să nu ne temem de nimic, să nu ne speriem, să îl facem prieten al nostru pe Dumnezeu. Oamenii să îşi pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi se vor rezolva toate. Să se roage sfinţilor! Dacă oamenii ar scrie toate minunile pe care le-au făcut pentru ei sfinţii, nu ar ajunge toate cărţile din lume…”
