Astăzi se împlinesc şapte ani de când circulaţia a fost oprită în centrul Piteştiului pentru a trece carul funerar care-l ducea pe ultimul drum pe Florea Costache, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeşean. Ieri, la mormântul său ne-am convins cât de repede a fost uitat…
Şi-a dus crucea
Născut în comuna Izvoru, într-o familie modestă, Florea Costache reuşea să ajungă un „fiu” cu care întreaga localitate avea să se mândrească. S-a specializat în treburile administrative şi a primit mai multe mandate de conducere la Consiliul Judeţean, contribuind la realizarea multor proiecte de care beneficiem astăzi: Muzeul, Biblioteca Judeţeană şi alte obiective de interes public. O boală nemiloasă l-a măcinat, dar îşi purta cu demnitate crucea şi nu-şi arăta suferinţa. La sfârşitul anului 2010, pe fondul unui şoc resimţit ca urmare a unei tâlhării căreia i-a căzut victimă iubita sa mamă, Florea Costache a intrat în comă. La doar 57 de ani, sfârşea călătoria lumească într-un spital din Bucureşti.
„Ca un vis, ca o floare…”
Câţiva ani la rând, în fiecare zi de 15 ianuarie, pe lespedea de piatră se găsea un loc liber pentru un buchet de flori. Rude, foşti colegi din conducerea PSD sau de la şefia Consiliului Judeţean, subalterni,
colaboratori, primari veneau la cimitir pentru a-i cinsti memoria. Treptat, însă, s-a aşternut indiferenţa ori uitarea. În urmă cu două zile, s-au împlinit şapte ani de la moartea sa. Familia a aprins câteva candele mici care au fost şi ele acoperite de zăpadă. În rest, nici pe 15, nici pe 16 ianuarie, nici măcar un bucheţel de flori. Ieri după-amiază, locul de veci părea uitat, asemeni atâtor altele.
Şi ne vin în minte vorbele Sfântului Andrei Criteanul: „Ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii, de ce în zadar ne tulburăm?”
