Alexandru Bulf este student masterand în cadrul Universitaţii din Piteşti, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, specializarea Apologetică şi Duhovnicie. A luat decizia să urmeze calea bisericii în momentul când şi-a pierdut tatăl, la vârsta de 14 ani.
Viaţa sa a fost una tumultoasă şi plină de tristeţe în acelaşi timp, el fiind supus multor încercări. Într-un scurt interviu, acesta a fost de acord să ne dezvaluie câteva aspecte importante ale trecutului său.
Îmi poţi descrie, pe scurt , cu ce te ocupi?
Bună, în momentul actual, studiez masterul dar şi profesez ca şi cântăreţ bisericesc la parohia Lăzăreşti.
Ce te-a determinat să alegi această cale, parinţii te-au îndrumat?
Alegerea mea, cred că am facut-o odată cu moartea tatălui la vârsta de 14 ani. El a fost preot, iar acest fapt m-a determinat să aleg această meserie.
Cât de tare te-a marcat acest fapt?
M-a marcat enorm, atât pe mine cât şi pe familia mea, atât din punct de vedere sentimental cât şi financiar. Tata era stâlpul familiei şi odată cu pierderea sa, am fost nevoiţi să luăm viaţa în propriile mâini. Mama a fost educatoare, iar în anul în care tata a murit, şi-a pierdut slujba. Acest fapt a făcut ca traiul de zi cu zi să fie foarte greu. Fiind mulţi fraţi, am fost nevoiţi să lucrăm cu ziua pentru a ne întreţine familia.
Totuşi, cum aţi reuşit să vă susţineţi familia şi să continuaţi şcoala în acelaşi timp?
Primul an a fost mai greu, deoarece mama era foarte trista din cauza pierderii suferite. Noi toţi am fost stâlpi de susţinere pentru ea, iar aceste lucruri ne-au determinat să încercăm să fim mai buni, să perseverăm. Ne-am ambiţionat unul pe celălalt şi nu ne vom opri până nu vom reuşi ce ne-am propus.
Ai trecut prin atâtea, şi totuşi, cum de poţi zâmbi în continuare?
Credinţa m-a ajutat. Fiind crescut de aşa natură, am avut încredere în Dumnezeu şi asta m-a facut să mă regăsesc. Astăzi suntem toţi realizaţi, ne continuăm studiile şi trăiesc cu nădejdea că ne aşteaptă un viitor din ce în ce mai luminos.
Kendra BARANOV
