După ce o bufniță a cântat lângă casa lui, a murit în somn.

A slujit scenei precum un preot altarului. A visat toată viața să câștige la loto pentru a-și face o casă. A câștigat, și-a construit și s-a mutat în ea. Departe de oraș și de oameni, în pustietatea naturii. Moartea l-a căutat. Și l-a găsit…

Profesionist desăvârșit Distinsa doamnă Araxy Negoșanu, alți reprezentanți ai conducerii Teatrului Al. Davila, actori și regizori s-au perindat pe tot parcursul acestei zile prin fața catafalcului pe care se află sicriul lui Emilian Cortea, unul dintre cei mai valoroși artiști pe care i-a avut Piteștiul. Capela bisericii Sf. Vineri s-a transformat în loc de pelerinaj pentru cei care l-au cunoscut, foști parteneri de scenă, colaboratori dar și piteșteni care umpleau odinioară sala teatrului asistând la reprezentațiile în care Emilian Cortea era cap de afiș. Și câte succese nu a repurtat în întreaga lui carieră!? Scena era viața lui, locul pe care își dădea sufletul întruchipând numeroase personaje. Profesionist desăvârșit din vechea generație, a celor pentru care meseria era sacră, maestrul își domonstrase talentul pe mai multe paliere, nu doar cel de interpret ci și de regizor. S-a făcut remarcat atât în rândul criticii dar și al publicului larg pentru care avea un adevărat cult. Câțiva spectatori să nu fi aplaudat cu aplomb căci imediat sesiza faptul că undeva, cândva, pentru câteva momente, în timpul piesei, nu a fost la înălțime. Nu admitea abateri de niciun fel iar ca regizor cerea profesionalism desăvârșit din partea actorilor din distribuția unui spectacol. Despre aceste calități au discutat astăzi cei care, sfioși, necrezându-și ochilor, se apropiau de sicriul în care se află fostul lor partener de joc și scenă. Actori de astăzi sau de ieri ai teatrului Al. Davila au zăbovit la capelă și au depănat amintiri. Deși nu mai face parte din organigrama instituției în care a trudit 30 de ani, artista emblematică a Piteștiului, Luminița Borta a ținut totuși să aducă un ultim omagiu fostului coleg, a venit cu flori, a aprins lumânări și cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, s-a recules într-o adâncă tăcere în capela bisericii Sf. Vineri. „A dispărut un actor mare, imens…” a murmurat ieșind din sfântul locaș.

A fugit de…teatru! Emilian Cortea nu mai activa. La vremea lui, s-a retras la pensie. Împlinise 73 de ani dar organismul lui robust nu dădea semne de neputință. Ba, se poate spune că în afara unor obișnuite dureri de picioare, specifice oamenilor în vârstă, nu era chinuit de vreo boală de care să fi știut. În ultima parte a carierei lui, deseori le spunea colegilor că nu-și dorește decât un singur lucru: să câștige la loto pentru a-și putea ridica din temelii o căsuță la țară dar undeva departe unde să-și mănânce liniștit pensia alături de soția sa. Cea care-i fusese „parteneră” în viață, între timp, s-a stins. S-au scurs în 2022 șapte ani de atunci. A fost înmormântată la Schitu Golești, acolo unde își dorm somnul de veci și părinții lui. Ca-n viață, suișuși și coborâșuri, una rece, alta caldă…Emilia Cortea și-a pierdut soția dar între timp a câștigat la …loto!!! Nu era posesorul celui mai mare premiu din țară dar suma primită era îndeajuns pentru a demara lucrările proiectului la care visa. Actorul iubea la nebunie zona Rucărului cu superbele lui peisaje montane. Acolo a ales să-și ridice casa visurilor sale. Nu mare, după posibilități dar îndeajuns de spațioasă pentru el și consoarta de care își legase viață, doamna Steliana. Marele actor, monumentul de talent sătul de lumina reflactoarelor sub care s-a aflat zeci de ani, dorea liniște. Dorea pace interioară, dorea să simtă vibrația naturii și în mijlocul ei, într-o zonă dominată de vegetație luxuriantă își așezase casa. După ce s-a pensionat, indignat și de anumite schimbări produse la vârful instituției în care muncise atâția ani, Emilian Cortea a refuzat să mai meargă la vreo piesă de teatru. Invitațiile la câte-o premieră rămâneau neonorate. Iubea profesia de actor, citea dramaturgie, era la curent cu tot ce se întâmpla în domeniu, atât la Pitești cât și în țară, ținea legătura telefonică doar cu câțiva colegi de breaslă din generația lui, dar în ultimii ani, cei petrecuți împreună cu cea de-a doua soție, doamna Steliana, piciorul nu i-a mai trecut pargul teatrului din Pitești.

Șoc total Dacă de teatru a putut fugi, de moarte, nu a reușit. Deși dispărut din prim-planul vieții publice, Emilian Cortea a rămas în amintirea și inima spectatorilor care ani la rând s-au bucurat de rolurile memorabile pe care le-a făcut. Atât pentru ei cât, desigur, mai ales pentru foștii lui colegi, mai tineri sau mai bătrâni, vestea dispariției sale a șocat. Cu atât mai mult cu cât nu îl știau bolnav, dimpotrivă, liniștit și binedispus în căsuța sa de la margine de pădure, în îndepărtatul Rucăr. Știrea morții sale a lăsat fără replică pe toată lumea. În cursul zilei de astăzi, toți cei care au venit la capela bisericii Sf. Vineri din Pitești, repetau aceleași vorbe în fața îndoliatei soții: „Incredibil! Nu ne-a venit să credem! Cine s-ar fi așteptat la așa ceva!?” Femeia nu-i poate lămuri. A fost cea dintâi șocată. În momentul constatării decesului. Un șoc care a durat 15-20 minute, în care nu a mai putut scoate niciun cuvânt, nu a mai putut face niciun gest, a fost pur și simplu paralizată, după cum povestește.

Totuși, ce la ucis? Doamna Steliana ne mărturisește clipele de groază pe care le-a trăit. Locuia împreună cu actorul în casa de la Rucăr. În seara fatidică…”Eram la etaj iar el la parter. A rămas să mai privească la televizor. Într-un târziu, când am văzut că e o oră înaintată, am coborât. Era lumina stinsă, televizorul oprit iar el întins pe canapea. Bănuiam că doarme. L-am strigat. Am crezut că nu mă aude și l-am zgâlțâit puțin, așa cum faci când vrei să trezești pe cineva. Dar el nu mă auzea, nu mă simțea. Era înțepenit. Dormea dar era somnul acela… ” și pe femeie o podidește plânsul povestind. 15-20 de minute a rămas încremenită în fața actorului care se răcise. Într-un târziu a alertat un vecin care la rândul său a chemat ambulanța. Medicii au consemnat crudul adevăr. Emilian Cortea devenise amintire. Totuși ce l-a ucis, în condițiile în care nu era cardiac iar familia nu îl știa măcinat de vreo altă boală? „Infarct…i s-a oprit inima. Ce rost mai avea să cer autopsie?” spune îndurerata femeie.

Premoniție? Misterul planează. Și va rămâne nedeslușit. Toți cei care l-au cunoscut și au aflat de trecerea lui neașteptată în neființă au crezut că artistul avea probleme cu inima. Numai că doamna Steliana infirmă ipoteza: „În trecut a avut două mici accidente vasculare dar a trecut cu bine de ele. Nu era cardiac. Respira cam greoi în ultima vreme, asta am remarcat. Și spunea de vreo două săptămâni că îl doare puțin în piept dar nu era ceva deosebit, l-am îndemnat să meargă la un doctor și el a zis: stai liniștită că nu mor!” Acum, după întâmplarea tragediei, femeia pune cap la cap anumite „elemente” precum bucățile dintr-un puzzle iar „tabloul” care se ivește e întunecat. Dacă ar fi reușit să-l „vadă” din timp, poate acum nu ar fi fost înveșmântată în negru. Iată cutremurătoarea mărturisire: „Casa noastră este la marginea unei păduri. De vreo săptămână o cucuvea tot cânta noaptea. Am auzit-o și eu, a auzit-o și el. O muri vreun bătrân dintre vecinii noștri, ne-am zis. El a avut și un vis în care se făcea că se întâlnește cu un actor de la Pitești care a murit demult. S-au îmbrățișat și s-au sărutat pe obraji. Când pupi în vis pe cineva mort, e un semn rău, foarte rău. Emilian a apărut acum câteva zile în visul unei nepoate și i-a spus că el va pleca undeva departe…”

Se întoarce acasă A avut Emilian Cortea presimțirea că pleacă din această lume? A anunțat cucuveaua că pentru el se trage cortina pentru totdeauna, așa cum există credința în popor în legătură cu funesta pasăre de noapte? Poate că da. Sau poate că nu. Certă este realitatea. Iubitul actor este în sicriu. E ultima noapte. Mâine în jurul orei 10, cortegiul funerar va porni spre Schitu Golești. În cimitirul de acolo a fost săpată deja o groapă între alte morminte în care se află părinții lui Emilian Cortea și prima lui soție. Piesa s-a încheiat. Luminile se sting pe scenă și artistul se întoarce acasă. Între ai lui, în familie. De undeva parcă se aud versurile păunesciene: „O, biet actor! /O, biet artist! /Rolurile mor, / Viața e un teatru trist…”

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio