Reformele întârziate și tot ce s-a întâmplat la noi, în ultimele trei decenii, dau măsura eșecului unui popor ce are un IQ rezonabil, dar și un ADN cu mari probleme. Nu văd ce miracol s-ar putea produce cu noi, în următoarea jumătate de secol. Dar cine știe!
Rezultatele din acest an, la evaluarea națională și la bacalaureat, confirmă calitatea mediocră a învățământului românesc, ce este sub cel din „epoca de aur”. Pe destui dintre absolvenții de liceu, olimpici naționali și internaționali, au pus de mult ochii universități prestigioase din Europa sau America și vor pleca. Când mintea le este strălucită, iar destinul le-a oferit o asemenea șansă credeți că se vor mai întoarce vreodată altfel decât ca turiști, în patria mamă?
Văzându-i și ascultându-i, zilnic, pe români prin natura profesiei mele, la cabinet, fiind un om bine informat cu tot ce se întâmplă în lume, mi-am reamintit de un personaj perfid, mincinos și duplicitar. În anii ’60 ai secolului trecut, când eram student, ne-a vorbit în marele amfiteatru de la Facultatea de Medicină din București despre socialismul ce va fi învingător în disputa cu muribundul capitalism occidental.
L-am ascultat atunci, alături de sute de fete și de băieți, majoritatea uteciști, fără prea multe informații despre ce se întâmplă peste granițele noastre ferecate, dar isteți, cu cei 18 ani de acasă și care nu erau absolvenți de școli profesionale.
Palavrele acelui lector nu ne-au impresionat în niciun fel. L-am revăzut pe cai mari, în primele zile după evenimentele din decembrie ’89: vulpoiul bătrân, Silviu Brucan!
Dacă până la vârsta de un an a supt de la sânul mamei sale, la maturitate s-a dedulcit sugând ba de la țâța comunistă, ba de la cea (mai generoasă) a capitalismului de cumetrie. Așa s-a cățărat pe cele mai înalte culmi de tupeu și demnități.
A spus, după ’89, că suntem un neam de stupizi ce va avea nevoie de 20 de ani ca să iasă la liman. Cutra știa cu siguranță că pentru asta va trebui să treacă un secol.
Deocamdată nu percepem nimic încurajator. A crescut numărul de adolescenți etichetați ca analfabeți funcțional. Dar și foarte mulți au o lentoare ideativă ce seamănă cu cea vizibilă la etilicii cronici. Nu prea știu pe ce lume trăiesc, înțeleg greu și uită repede, sunt nostalgici și veșnic nemulțumiți de tot ce le oferă viața.
