Știință vs religie XXVII

Nu știu dacă dv. ați trăit această realitate ciudată, dar eu mărturisesc că da! Și la multe dileme am avut de făcut față. Fizic și … filosofic!

De mic, părinții m-au dus la biserică și la școală. La biserică, am învățat că ăsta este lăcașul Domnului. El a creat lumea și o conduce de sus, din cer, spre care trebuie să ridicăm capul, ca să ne rugăm pentru a fi primiți și noi în Rai. Care Rai, nu știu cum se face că mai toate religiile ni-l promit în contul fericirii vieții de apoi, nu asta de aici și de acum.

Cu această idee împlântată în inimă și-n minte am trăit toată viața. Dar, școala, regimul comunist s-au străduit să-mi alunge și mie din minte credința, fiindcă, ”să fim obiectivi”, lumea este materială, este rezultatul evoluției imaginată de Darwin. De la atom, celulă, ființă unicelulară, apoi pluricelulară, înșirată pe o scară în vârful căreia se află omul, singura ființa înzestrată cu inteligență și creativitate. Cine l-a înzestrat? Natura care a dezvoltat și universul de la simplu la complex, de la parameci la Homo sapiens, dovadă fiind maimuța care și seamă cu noi.

Prin urmare, viața are la bază materia și spiritul, pe această idee structurală s-a bizuit toată fizica clasică studiată la școală. Dar știința nu stă pe loc, e dinamică, vine și răstoarnă propriile ei teorii. Ulterior, a venit și a  susținut că Universul este alcătuit în proporție de 99, 99999% energie și doar 0, 00001% materie. Nu intru în amănunte, deși este interesant, fiindcă știința continuă să evolueze, iar azi pretinde că, la rândul ei, energia nu este altceva  decât exprimarea conștiinței. Numită primară, universală, proprie, etică etc. O conștiință care n-are nici început, nici sfârșit, ea este dintotdeauna și nemărginită. Și noi, aici, pe pământ,  trăim ”într-un ocean nemărginit de conștiință”. Este titlul unei cărți de vreo 700 de pagini a lui Sal Rachele care  ne explică ce-i cu conștiința asta, cum vine ea de ține într-o relație specială viul din univers. Iar cine are timp s-o parcurgă va afla o suită de noutăți care dau peste cap mai tot ce am învățat până acum, adică informații care veneau să explice misterul existenței, originea mai tuturor lucrurilor.

Da, dar de acum încolo încep belele noii fizici cuantice (sau mai degrabă ale fizicienilor) care trebuie să vină și să explice cum devine cazul cu … conștiința. Care este cumva ”scheletul ei din dulap”, de aproape o sută de ani. Adică de atunci când, în interpretarea ei dată de Max Plank și apoi Albert Einstein, la Copenhaga, încalcă cele mai elementare noțiuni de fizică clasică. Care legi fizice nu mai funcționează, logica nici atât, fiindcă vine cuanta care … întâlnește conștiința noastră și se produc ”acțiuni înfricoșătoare”. Teoria este solidă, aplicată corpurilor subatomice, dar nu se aplică și celor macrocosmice. Adică obiectelor și ființelor din univers, chiar plantelor.

De ce? Aparent, pachetele de cuante (flux de particule din razele de lumină) în loc să facă … lumină îi bagă pe fizicieni în întuneric. Potrivit lui Plank, raza de lumină se exprimă printr-o dualitate: un flux de particule discrete ( separate), dar totodată și printr-o undă. Culmea, după nenumărate experimente și verificări cu formule fizice și matematice, dualitatea undă – particulă nu se aplică doar la lumină, ci la tot ce este în univers. Sigur, se aplică doar mental, dar cum să accepți, cum a și-a spus povestea Schrodinger, că o pisică poate fie și vie, și moartă, după cum este doar atom, ori câmp electromagnetic. Mai mult decât misterios, dacă vii și spui că doar bugetul este de vină că nu poți face experimente la scară mare. Legea de fier și insolită totodată este că orice obiect ori ființă din lume există doar dacă o OBSERVĂ, O VEDE cineva. O existență, o conștiință. Altfel spus, obiectele sunt lipsite de realitate, înainte de a fi observate.

Nu intru în amănunte, o fac cu exces de zel doi pasionați – Buce Rosenblum și Fred Kuttner în frisonanta carte ”Enigma cuantică” – care prezintă misterul teoriei cuantice într-un mod onest, subtil și convingător, dar totuși imposbil de crezut. Interpretarea ne trimite la mii de ipoteze, una mai seducătoare și mai bizară decât alta. Cert este că mecanica cuantică a revoluționat lumea, când fizica a întâlnit conștiința. Este un enorm salt cuantic, cum califică momentul actual Dumitru Constatin Dulcan și schimbă din temelii tot ce știm până acum despre materie, conștiință, divinitate. În lumina acestor date, nu doar intuițiile, tehnologiile și economia noastră vor fi uluitor revoluționate, ci și perspectiva newtoniană asupra gândirii noastre, așa cum a fost ea interpretată la Copenhaga.

Pornind de la lumina radiată de corpurile fierbinți, mă tem că efectiv omenirea întreagă a luat foc. Impactul intelectual și social se reverberează inclusiv asupra a ceea ce a transmis minții noastre Copernic și Darwin cu teoria sa evoluționistă. Noi înșine suntem, fiecare, puși la încercare. O spune, cât se poate de plastic, Heisenberg, într-o frază de o tulburătoare profunzime: ”Prima înghițitură în paharul științelor umane te va transforma în ateu, dar la fundul paharului te așteaptă Dumnezeu.” Așadar, Dumnezeu, pe cărarea fizicii cuantice. Probabil că vor mai trece niște ani până se va adeveri predicția savantului. Oare, pe Pământ, Natura alege la întâmplare o singură realitate prezentă din miliardele de posibilități? Iar noi suntem în măsură s-o transformăm în realitate. Fascinant, nu! Că ne dorim destule.

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio