O mamă analfabetă vede în educaţie singura salvare pentru pruncii săi, patru la număr. Mariana nu ştie o boabă de carte, fiindcă n-are nici măcar o clasă absolvită, dar şi-a înţeles lecţia vieţii. Pentru a-şi depăşi condiţia, femeia şi-a înscris toţi copiii în sistemul de învăţământ şi luptă ca urmaşii ei să nu rămână de… căruţă.
Mariana şi George au împreună două fetiţe şi doi băieţei, cu vârste cuprinse între 3 şi 9 ani. Prichindeii sunt înscrişi la Şcoala Nr. 8 şi la grădiniţa aferentă („Tudor Vladimirescu”) din Fraţii Goleşti. Părinţii lor sunt de-o seamă (32 de ani) şi au destine asemănătoare, provenind, la rândul lor, din familii nevoiaşe de romi, cu câte şapte-opt puradei.
Faţă de femeie, bărbatul este „şcolit”. George are diplomă de opt clase, dar şi o carte de muncă, muncind, de ani buni, într-o spălătorie din Piteşti patronată de un om cu suflet mare, de la care tatăl ţâncilor a primit de multe ori ajutor.
Mariana, George şi cei patru copii ai lor au stat în blocul „Coremi”, dar au fost nevoiţi să evacueze camera din cauza unor probleme şi aşa s-au mutat în afara Piteştiului, într-o garsonieră pe buzunarul lor. Astă-toamnă au găsit o locuinţă la Mărăcineni; chiria îi uşurează de 700-800 lei, iar utilităţile ajung, pe timp de iarnă, la circa 500 lei.
Cum şcoala, grădiniţa şi serviciul se află la Piteşti, familia prigonită de soartă la Mărăcineni are cheltuieli suplimentare. Buzunarul trebuie alimentat, zilnic, cu bani de navetă, altminteri şoferii de maxi-taxi le închid uşa în nas celor şase pasageri.
Dis-de-dimineaţă, pleacă toţi şase de acasă, fie ploaie, fie vânt şi se întorc tot în gaşcă, după-amiaza. Cum în acest cămin cu multe guri de hrănit şi cu multe nevoi se împuşcă leul, pacheţelele cu mâncare şi alte răsfăţuri nici nu intră în discuţie.
Cererea depusă de George la Primăria Piteşti pentru a primi o locuinţă socială se află pe lunga listă de aşteptare… Dacă ar găsi o chirie convenabilă în oraş şi mâine s-ar muta cu ai lui, ca să nu mai irosească banii cu naveta şi să fie mai aproape de şcoală şi de serviciu…
N-au ce face şi, zi de zi, mama îşi duce pruncii la şcoală şi la grădiniţă, iar tatăl merge la serviciu. Cinci inşi vin la oraş cu treabă, iar al şaselea stă pe… tuşă. Patru ore cât durează cursurile, Mariana stă degeaba. Femeia spune că l-ar prinde pe Dumnezeu de picior dacă în acest răstimp ar găsi şi ea să măture câteva scări de bloc sau să facă menaj. Ar câştiga şi ea un ban cinstit, dar cine angajează o analfabetă? Poate aude careva oful acestor oameni… Orice ban şi orice ajutor este binevenit pentru aceşti părinţi care fac tot posibilul ca ai lor copii să nu abandoneze şcoala.
Mirela NEAGOE