Două evenimente majore au marcat istoria ţărilor de peste Canalul Mânecii în ultimele patru zile: Brexit şi Euro 2016. Au ceva în comun?Cred că da. Brexitul este ieşirea din Uniunea Europeană. Bine, dar ieşirea cui? Nu a Scoţiei, care vrea să rămână în Europa, nu a Irlandei de Nord, care vrea să se reunească cu Irlanda. Rămâne Anglia şi Ţara Galilor. Care Anglie a fost eliminată luni seară la Paris din Europa. Nu din cea politică, din cea a fotbalului. S-a confruntat cu o echipă care, de fapt, nu are decât o existenţă teoretică: Islanda. Toată ţara are vreo 330 de mii de locuitori şi acolo e un frig ca-n Vrancea. E adevărat că reuşesc să aşeze pe teren 11 jucători, dar de acolo până la eliminarea uneia dintre cele mai medaliate echipe ale fotbalului e o mare distanţă. Dar asta s-a întâmplat deja, iar Islanda va juca duminică cu Franţa în sferturile de finală ale campionatului. E ca şi cum joacă FC Târgovişte cu Dinamo Bucureşti. În fine, acum vreo 50 de ani, pe vremea lui Ozon. Această echipă a Islandei este, într-adevăr, de mirare. După o primă performanţă care i-a permis să ajungă în optimile de finală, coechipierii lui Eidur Gudjohnsen au intrat în legenda acestui sport eliminând luni seara o tristă echipă engleză (2-1). De când, în 1944, a devenit independentă, această mică ţară nu a avut prea des ocazia de a sărbători succese sportive. Cea mai remarcabilă performanţă până acum a fost o medalie de argint la handbal masculin, la Jocurile Olimpice din 2008.
Ministerul de Externe islandez explică ce dificultăţi au avut să găsească jucători pentru echipa naţională. Câteva cifre: total locuitori: 33,2529, dintre care femei – 165.259, bărbaţi sub 18 ani – 40.546, bărbaţi peste 35 ani – 82.313, bărbaţi obezi – 22.136, orbi – 196, bancheri în puşcărie – 23. Vă las să calculaţi.
Duminică, drumul islandezilor se va lovi de cel al francezilor. Ieri, presa şi specialiştii considerau că partida este departe de a fi câştigată dinainte pentru localnici. Care duminică au avut dificultăţi în a depăşi altă echipă, a Irlandei, considerată net inferioară. Dar în cele din urmă francezii au reuşit. Vor mai reuşi o dată?
Alex HOROVEANU
