O statistică a Ministerului Sănătăţii scoate la iveală faptul că în Germania au fost înregistraţi 1,7 milioane de pacienţi demenţi. Mai mult de jumătate sunt plasaţi în cămine de bătrâni, care nu mai fac faţă solicitărilor. În ultimii ani au fost organizate noi iniţiative caritabile pentru pacienţii afectaţi de pierderea parţială sau totală a memoriei. S-a observat că dansul, desenul şi muzica au influenţă pozitivă asupra bolnavilor şi se pare că muzicalitatea este ultima care dispare. Atunci când comunicarea cu oamenii senili nu mai dă rezultate, există un drum nou, denumit nonverbal, care incită emoţiile. Mişcările ritmice ale dansului sau simpla legănare pe un fond muzical, împreună cu ceilalţi, trezeşte amintiri şi bucurie.
Elevi şi studenţi, dar şi asistente sociale însoţesc grupe de seniori în muzee. La prima vedere, te pot surprinde aceste încercări, dar este dovedit faptul că emoţia si bucuria de a privi forme şi culori este benefică pentru boala uitării.
Interesant este că majoritatea muzeelor oferă căminelor solicitante ore rezervate pacienţilor care, cu insoţitori, vizitează una-două săli şi discută despre teme care se dezvoltă spontan. Urmează lecţia de desen tot în muzeu, acolo unde se pot întâlni seniori şi copii. Sunt momente regizate, dar ele se dinamizează adesea datorită unor contacte şi emoţii pozitive. În plus, este un drum nou acela de a evada din sfera izolării dictată de deficienţele evidente. Atât copiii, cât şi animalele sunt elemente noi în programele de stimulare.
Perspectiva demografică este alarmantă şi de aceea societatea ar trebui să fie tolerantă şi solidară faţă de această dimensiune a longevităţii. Există oferte noi de calificare în cadrul asistenţei sociale pentru căminele unde sunt îngrijiţi pacienţi senili. Se încearcă optimizarea ocrotirii celor afectaţi de o maladie fară şansă de vindecare. Cercetătorii speră ca în patru-cinci ani să obţină un medicament care sa dea rezultate într-o fază incipientă a bolii.
