În repetate rânduri am relatat că administraţia locală din Ştefăneşti a transformat un drum de câmp într-o stradă modernă, asfaltată şi prevăzută cu glisiere metalice pe ambele laturi. Este vorba despre strada Sticlelor, care asigură legătura cea mai scurtă între DN 7 şi zona de sud a Piteştiului.
Ei bine, plăcerea de a conduce pe acest drum se face ţăndări în momentul în care strada respectivă se termină şi începe porţiunea de acces către barajul Prundu. Acel tronson de nici 300 de metri (care include coronamentul barajului şi calea de acces către strada Lânăriei) arată mai rău decât cel mai nenorocit drum forestier. Plin de gropi, acel tronson pune la grea încercare şi suspensiile vehiculelor, şi nervii şoferilor cărora le e imposibil să priceapă de ce nu s-a întreprins nimic ani la rândul. Şi dacă ar vrea, autorităţile Ştefăneştiului nu pot face nimic pentru rezolvarea problemei, întrucât bucata respectivă de drum nu se mai află pe teritoriul său administrativ, ci e a Piteştiului. La rândul său, municipalitatea piteşteană nu intervine, motivând că terenul de acolo este administrat de Apele Române.
Cei de la „Ape” spun că şi-au dat acordul ca drumul să fie asfaltat. Consiliul Judeţean s-a lăudat că a asigurat finanţarea lucrărilor, dar nu s-a turnat o palmă de asfalt, deşi există un parteneriat cu Consiliul Local Ştefăneşti. Din toată nebunia asta nimeni nu mai înţelege nimic, iar cel mai mult au de suferit şoferii, care-şi rup maşinile. Dar dacă ar fi să se judece pentru recuperarea contravalorii pagubelor suferite şi a banilor cheltuiţi prin service, ei n-ar şti pe cine să dea în judecată. Ce-ar fi dacă la capătul barajului/drumului acela ar fi amplasat chioşcul unui candidat la alegerile locale ori parlamentare? Noi am zis, n-am dat cu parul, că dacă nici acum, în preajma alegerilor, „drumul neputinţei” nu va fi asfaltat, după aia chiar că nu se va face nimic…
Val Nicolau