# Seniorul Mihail Ghiţescu a fost condus azi pe ultimul drum.

Era nelipsit de la manifestările culturale organizate la Casa Cărții, venea la expoziții, vorbea la lansări de carte. Activ, implicat în mișcarea culturală argeșeană purta cu sine pecetea secolului pe care l-a parcurs. Acum, scaunul său pe care-l ocupa în sala Centrului Cultural, a rămas gol. Pentru totdeauna. Dar cel mai pustiu e în sufletele celor care l-au prețuit pe Mihail Ghițescu și l-au condus pe ultimul drum…   

ALESUL DOMNULUI                                     

Un grup de oameni, nu mulți la număr, pentru a se respecta și restricțiile impuse de Starea de Alertă în care ne aflăm, a urcat „dealul cimitirului” la prânz. Cu flori în mâini, în semn de respect pentru cel care ani la rândul i-a bucurat cu personalitatea sa complexă, luminându-le spiritul. Nici nu puteau lipsi de la momentul cel mai tragic, al despărțirii de cărturarul, camaradul, prietenul Mihail Ghițescu, cel ocrotit de arhanghelul al cărui nume l-a purtat. Căci dincolo de discursurile rostite lângă sicriul său, în capela militară, cei prezenți au văzut toată viața lui Mihail Ghitescu în „cheie teologică”. Cum altfel decât pronie cerească poate fi întâmplarea din cel de-al Doilea Război Mondial, când escadrila din care făcea parte cel petrecut azi pe ultimul drum, pierea, avioanele se făceau una cu pământul, numai cel pilotat de Mihail Ghițescu a scăpat? Ce altceva, dacă nu mâna lui Dumnezeu l-a salvat atunci? Și cine, dacă nu El, i-a îngăduit să se bucure de frumusețea lumii văzute până la vârsta de 99 de ani, fără să fi fost chinuit de boli grele și neputințe chinuitoare? A fost alesul Domnului în înaltul cerului…                            

UN ACCIDENT BANAL                          

Dar cum toate au un sfârșit, trebuia să vină și al veteranului de război care purta în inimă tricolorul și își iubea țara pentru care a luptat. Și-a făcut însă datoria nu doar pentru Patrie, ci și pentru familia sa. A trăit zile negre. Și-a condus iubita soție la mormânt și a trăit clipa despărțirii pentru totdeauna de una dintre cele două fiice. Nu cu mult timp în urmă, un banal accident casnic l-a pus la pat. Așa pesemne îi era scris, să nu fie doborât de vreo rafală a antiaerienei vrăjmașe în timpul războiului, ci în… casă, în timp ce schimba un bec! Scaunul pe care se urcase i-a alunecat de sub picioare, iar în urma căzăturii s-a ales cu o fractură de șold. Era începutul sfârșitului. După câteva zile de spitalizare, s-a stins.

Gh. Mohor, C-tin Samoilă, Sorin Mazilescu, Jean Dumitrașcu, directorul Filarmonicii, și multe alte persoane publice din sfera culturii au vărsat lacrimi în timpul slujbei de înmormântare. Asociația Națională a Veteranilor de Război Argeș a fost cea care a inițiat ceremonia cu onoruri militare (garda de onoare și garda drapelului), de asemenea serviciul religios. C-dor.rtr. Ghițescu Mihail a fost președintele de onoare al A.N.V.R.Argeș.

Veterani de război, foști colegi din Asociația Cultul Eroilor, i-au cântat piese patriotice, pe care Mihail Ghițescu le îndrăgea atât de mult. În timp ce sicriul era coborât în cripta din cimitirul Sf. Gheorghe, militari ai Gărzii de Onoare, conform tradiției, au tras 24 de focuri de armă.

„Acum sufletul lui se înalță precum odinioară zbura spre tării cu avionul și îl întâmpină sufletele camarazilor aviatori care au pierit în război…”, murmură scriitorul Gh. Mohor. Câte oare le va fi povestit Mihail Ghițescu, care a trăit aproape un secol?                       

Eduard TOMAZIU

Distribuie pe Facebook

Daniel Vâlceanu

See Full Bio