După ’89 am călătorit mult prin lume observând cu ochii mei că nicăieri nu curge pe străzi lapte, miere şi ciocolată fierbinte, câinii n-au în coadă pizza cu de toate, că există boli cumplite, dezastre naturale şi politicieni contestaţi. Totuşi! Viaţa se scurge altfel. N-ai să vezi pe chipurile oamenilor atâta tristeţe şi încrâncenare, atâţia orăşeni îmbrăcaţi de la second hand, ţărani umili şi rufoşi ca pe vremea lui Gheorghiu-Dej, prost informaţi şi amăgiţi mereu cu promisiuni neonorate, într-o Românie care a intrat degeaba în UE.
În ultimii ani m-au căutat la cabinet mulţi dintre milioanele de conaţionali care au ales exilul, ducându-se în lumea largă nu la furat, ci, fiecare după pregătirea sa, după oportunităţi şi preferinţe, să-şi câştige pâinea. Toţi sunt schimbaţi şi în felul în care se îmbracă şi în comportament. Au alt tonus psihic, sunt dezinhibaţi şi civilizaţi, nu-şi mai duşmănesc vecinii şi colegii de serviciu, au nostalgia locului de unde au plecat, dar nu-i mai interesează ce fac oportuniştii, politicienii şi fiţoşii de pe plaiul mioritic în care nu se vor mai întoarce definitiv niciodată.
Niciunul nu a plecat de bine, nimeni nu-i poate acuza că n-ar fi buni români. Cu toţii avem o singură viaţă, iar cum decidem să o trăim este ceva care-l priveşte în mod exclusiv pe fiecare.
Recent am consultat o tânără în vârstă de 28 de ani: inteligentă, frumoasă, cu studii superioare de management, vorbitoare de engleză, germană, franceză şi spaniolă. Dezamăgită de tot ce se întâmplă într-o ţară cu o corupţie sufocantă, în 2011 ajunge la Copenhaga şi se angajează pe un mare vas de croazieră. Au urmat patru ani de vis, bătând lumea în lung şi în lat, ajungând în locuri pe care puţini muritori le văd în viaţă: India, Alaska, Bahamas, Mexic, Jamaica, Cartagena, Santa Lucia, Madeira, Cayman, Aruba, St Martin, Cozumel, Africa de Sud, Puerto Rico sau Dominica. După scurta vacanţă petrecută acasă, o aşteaptă un job într-o ţară din Europa de Vest.
Dr. Viorel PĂTRAŞCU
