La slujba de sfinţire a Drapelului Asociaţiei
Drapelul Naţional nu poate fi doar un simbol ca sentiment cu inimă cu tot ale românului. Este iubire de neam între neamuri.
Să respiri între hotare ale românilor ştirbite de străini nu mai e o credinţă de merit. Că o merităm. Credinţa este de a rămâne. Să munceşti pentru ţara ta, nu pentru lire şi alţi dolari.
Drapelul Naţional e cu gaură. Stemă avem separată.
Dacii prelungeau de capul unui lup o piele de şarpe. Şi peste piele legau eşarfe multicolore. Culori de jos în sus: negru – pământul; albastru – apa; galben – aerul; roşu – focul şi albul – eterul, unde fiecare avem un loc în Rai. Că Zamolxis este şi al nostru, nu numai al strămoşilor noştri daci.
Se pare că în credinţa de azi nu vrem să ne mai fie. Bine ar fi să mai avem pe Dumnezeu. Dacii cu steag şi credinţă, noi cu drapel şi stemă. Să o punem. Că doar cu trei culori nu suntem o naţiune, suntem o ţesătură colorată. Şi asta nu este simbol.
Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor – Regina Maria”, Filiala Argeş, a sfinţit printr-o slujbă religioasă, la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Piteşti, Drapelul Naţional al Instituţiei. Corul „Mihai Viteazul” a îmbogăţit emoţional momentul.
Am plecat cu elevii participanţi, cu Drapelul, la Cercul Militar. Corul a cântat muzică adecvată, în aşteptarea profesorului istoric George Rotaru, care ne-a vorbit despre Drapel ca simbol naţional.
Organizare românească a preşedintelui Filialei Argeş, Ştefan Alexandrescu.
Am fost iarăşi români şi vom mai fi!
Constantin MÎNDRUŢĂ
