În urmă cu vreo trei decenii, am fost în situaţia milioanelor de bărbaţi ce suportă greu trădările partenerelor. Îşi dau seama că au investit imens într-o relaţie sentimentală, s-au iluzionat că au dat peste suflete pereche, uitând că pe lumea asta doar mama ta nu te minte.
Am făcut o uşoară depresie, dar nu mi-am pus capăt zilelor şi nici n-am căzut în patima alcoolului. Iar peste ani chiar am întâlnit două femei pe care, atât cât a fost, le-am perceput ca suflete pereche. Expresia fericită a combinaţiei dintre atracţia irezistibilă, ataşament şi dorinţa de sex, dragostea este un comportament foarte mult studiat de cercetători avizaţi.
Se declanşează la prima vedere sau în timp, totul fiind sub controlul hormonilor sexuali şi ai altor mediatori de la nivelul creierului. Specialişti avizaţi consideră că în primii doi ani de dragoste creşte şi nivelul unui hormon al ataşamentului şi al monogamiei. Se discută şi despre un revers al medaliei, denumit „Fenomenul de rugină” în cazul celor dintr-un cuplu care renunţă chiar şi la sex atunci când problemele vieţii de zi cu zi îi copleşesc.
În „dragostea oarbă”, zona de creier responsabilă de evaluarea critică este inhibată atunci când e vorba de cel iubit. Dragostea este ca un drog. Atunci când ne îndrăgostim, activitatea cea mai intensă la nivelul creierului este în zonele ce se manifestă aşa la cei dependenţi de droguri. Iar în cazul despărţirilor, suferinţa este precum la cei în abstinenţă la un drog.
Când este reciprocă, dragostea te face fericit. Iar regretatul om de spirit care a fost Alecu Paleologu spunea că fericirea este alcătuită din eternităţi de o clipă.
